MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Te-ai spălat pe mâini?
- 11 februarie 2009 -

"Te-ai așezat la masă, da' pe mâini te-ai spălat?" "Da, mămico, încă de ieri!" Pare ciudat ca tocmai de Ziua Bolnavului să vorbim (aparent) despre cele mai elementare practici de igienă - dar oare această glumă pentru copii nu dă de gândit și oamenilor mari? Poate că fiecare glumă, fiecare povestire și cam tot ceea ce spunem ar putea fi interpretat, asemenea hieroglifelor, pe cele trei planuri: al limbajului curent și înțelesului imediat, al timpului rațiunii și al timpului de dincolo de timp, adică al inimii. Înțelesul imediat e nerăbdarea copilului și plictiseala unei ocupații devenită ritmică, a cărei importanță nu dorim s-o înțelegem; rațiunea "medicală" e de la sine înțeleasă; rațiunea inimii e mai dificil de sesizat.

Și totuși...

Mâinile sunt expresia inimii. În medicina allopată, durerile "ciudate" la nivelul mâinilor sugerează eventualitatea unei afecțiuni cardiace (de ex., durerea persistentă și intensă, cu o anumită durată, pe fața cubitală a mâinii poate releva angina pectorală). În medicina tradițională, tot ceea ce are legătură cu mâinile (conformație, culoare, mobilitate etc.) se referă la inimă; umerii au legătură cu aparatul respirator; în palmă se găsește reprezentat întregul organism; aprecierea pulsului este un element esențial de diagnostic în medicina allopată, dar mai ales în medicina tradițională etc. Traumatismele, leziunile, malformațiile la nivelul mâinii exprimă tot atâtea suferințe nerezolvate sau/și neexprimate ale inimii. Iar în artă, cei care știu să vorbească despre suflet, știu să redea cu expresivitate... mâna.

"Te-ai spălat pe mâini?" Conștient sau pe plan subconștient, știm că "devenim ceea ce mâncăm", prin urmare "igiena propriei alimentații" e obligatorie. Dar mai mult decât atât: "a se spăla pe mâini" e de fapt un ritual de curățire a conștiinței ("ca Pilat din Pont"), a propriului suflet, a inimii. A curăța mâinile (uneori obsesiv) implică frica de tot ceea ce e impur și dorința de a ne prezenta cu suflet curat în fața Domnului, fiindcă fiecare masă și existența noastră însăși este darul lui Dumnezeu. Iar darul vieții veșnice a început pentru om cu "cina cea de taină" . În fața acelei Cine, care ne vindecă de moartea pe care noi înșine am adus-o în existența noastră, se curăță și mâinile, se curăță și sufletul: "Confiteor..."

Și nu numai vindecarea de moartea adusă prin păcatul originar, ci orice vindecare începe "din lăuntru spre afară", de la suflet spre corp. Bolile nu sunt decât semne ale sufletului ajuns la exasperare din cauza suferinței nemărturisite și poate ne(re)cunoscute. Erupțiile cutanate sugerează grija și imposibilitatea de a ajuta pe cineva apropiat, insatisfacția, nemulțumirile de durată, poate dificultatea de a stabili relații armonioase cu anturajul ("Sunt ca într-o baie de spini") etc.; astmul bronșic se traduce prin expresia: "Mă sufoc" (de ciudă, de nerăbdare, din cauza nedreptății care mi se face etc.) sau "Sunt sufocat" de răutatea din jur (astm "cardiac" etc.); "Mă amărăsc destul din cauza lui... X, nu mă mai amărî și tu" spune cineva cu suferință biliară - la fel cum durerile de tip reumatismal sugerează refuzul sau imposibilitatea de a duce la capăt sarcinile asumate sau încredințate; rectocolita ulcero-hemoragică este boala tipică a perfecționistului; diabetul zaharat - boala celui care "nu gustă dulceața vieții" etc. E simplist să închidem în astfel de tipare-formulări mecanismul complex prin care se generează boala, dar oricum, e bine ca anamneza să includă o incursiune în psihologia bolnavului - mai ales că mulți pacienți vin la medic nu atât pentru știința, cât pentru umanitatea lui.

Și aici, ne oprim. La ce fel de umanitate mai poate apela bolnavul când oficial se pledează pentru euthanasie? Terri Schiavo, Eluana Englaro: ucise cu sânge rece, ba chiar cu aprobarea legii - cel puțin pentru Terri Schiavo, fiindcă practic, familia se plictisise - indiferent ce nume lua acea "plictiseală" - iar sistemul nu mai dorea să suporte economic îngrijirile unor ființe care trăiau "prin aparate"; Eluana Englaro a fost mai "norocoasă": n-a fost ucisă în zece zile prin foame și sete (chiar așa: cine a ordonat/dorit/aprobat uciderea ei, a încercat să nu mănânce și să nu bea nimic timp de 24 ore să vadă cum e?!), ci printr-o supradoză de sedative, iar mass-media deplânge faptul că "a murit prea repede"; să mai amintim și de clinica de "euthanasie" din Elveția, care-și face reclama pe internet cu un moto pe măsură: "Trăiești bărbătește, mori bărbătește", promițându-se o moarte ușoara, în câteva clipe... dar unul din pacienți a suferit zile de-a rândul, conștient fiind de chinurile prin care trecea, înainte ca medicamentul ucigaș administrat la internare să-și facă efectul - de altfel, cazul este mediatizat... etc. O să spunem: "Nu ne pasă, nu se întâmplă la noi".

Ei bine, nu se întâmplă încă.

Avem însă obiceiul straniu să preluăm fără discernământ tot ce vine din afară. Iar primul pas e acesta: "Nu ne pasă, nu se întâmplă la noi" sau, și mai tragic "Da' ce, să trăiască așa ca o legumă?!" - cum scria un cititor consecvent al unui site catolic (oare o fi fost și credincios, poate chiar creștin comentatorul respectiv?!). Lipsa discernământului și indiferența sunt cele doua atitudini criminale prin care într-adevăr societatea actuală începe și zidește ceva: sfârșitul omenirii. Acestea sunt cele două aripi ale morții. Se simt deja în aerul suprasaturat de suferință, disperare, blamare, sărăcie pe care cu greu îl mai putem numi "uman". Iar crima împotriva umanității e mascată de două motive "economia" și "grija față de om" (culmea!).

O lume de roboți ar suferi, poate, când se strică un membru al comunității... roboților.

Dar un om?

Dar tu, tu ce faci? "Te-ai spălat pe mâini... încă de ieri?"

dr. Ecaterina Hanganu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire