MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Mesajul ieslei
- 11 decembrie 2008 -

Profeții I-au proorocit nașterea cu multă vreme în urmă. S-au scris pagini peste pagini despre El. S-au născut atâtea legende legate de numele Lui. Aproape că nu mai sunt oameni sfinți în țară. Preoții și cărturarii au transformat religia într-un set de reguli lipsite de viață și, mai ales, departe de a conduce poporul ales la o relație cu Dumnezeul său. Pe scena istoriei, apăruseră tot felul de falși Mesia, dar nici măcar pieirea acestora nu stinsese speranța venirii Lui! Și a sosit. Imperiul Roman era, pe atunci, marele stăpânitor. Limba oficială era cea greacă. Spiritualitatea iudaică nu cunoștea o altă capitală decât Ierusalimul. Iar marea amenințare a păgânismului era pe punctul de a se risipi, ca orice sistem religios al cărui întemeietor nu este Dumnezeu. Așadar, o singură stăpânire, o singură limbă oficială, un singur centru al spiritualității și dezamăgirea cauzată de religiile false, iată cadrul venirii în lume a Domnului Isus Cristos.

*

Dumnezeu le dăruise chiar și îngerilor capacitatea de a gândi și de a acționa liber. În toiul unei astfel de atmosfere de închinare, liderul îngerilor, Lucifer, e nemulțumit cu statutul său și dorește să devină el-însuși parte a Sfintei Treimi, asemenea Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt: "Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi sta pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoapte; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt" - Isaia 14,12-14. Suspiciunea mândriei lui Dumnezeu, care limitează făpturilor posibilitatea de cunoaștere și de putere, străbate, asemeni unui fulger, întreg cerul. O treime din îngeri îl urmează pe Satan în răzvrătirea sa. Omul este atras și el de această înșelare demonică. De la prima atitudine de rebeliune, ascultând de cel rău, Adam și urmașii lui exprimă, prin orice formă de păcat posibilă, dorința de a avea cinstea lui Dumnezeu, fără a-I împărtăși caracterul. Peste întreaga Creație plana acuza adusă lui Dumnezeu, o acuză reiterată prin fiecare păcat individual, comunitar, național, global, universal. Dar Isus Se naște și trăiește smerit. "El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor" - Filipeni 2,6-7. Isus devine purtător de Dumnezeu în cel mai smerit mod care exista în vremea Sa. Domnul Isus S-a întrupat pentru a descoperi întregii creații, zbuciumată de suspiciunea mândriei lui Dumnezeu, caracterul smerit al lui Dumnezeu.

**

De altfel, Dumnezeu nu a lăsat vreodată omul singur. A fost tot timpul în spatele lui, uneori tacit, alteori într-un mod evident, uneori în susur blând, alteori în tunetul grav al ciocnirii norilor, câteodată în tăcere, alteori în profeție. În fiecare lacrimă, în fiecare casă de jale, în bucuriile cele mici și efemere, în împlinirile cele mari, Dumnezeu a fost întotdeauna prezent. Mesajul ieslei dezvăluie grija divină pentru om. Isus se întrupează pentru a fi o prezență vie, palpabilă, incontestabilă în mijlocul oamenilor: "Și Cuvântul S-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har, și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl" - Ioan 1,14.

***

Sfântul Atanasie descrie atât de frumos un alt mesaj al ieslei: "Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să se facă purtător de duh". Isus S-a îmbrăcat în fire omenească pentru ca noi să fim îmbrăcați în fire dumnezeiască. Alți slujitori ai lui Dumnezeu adaugă: "Cristos a fost tratat așa cum meritam noi, pentru ca noi să putem fi tratați așa cum merita El". "Cristos a purtat rănile noastre, pentru ca noi să fim vindecați". "Cristos a fost condamnat pentru păcatele noastre, pentru ca noi să fim îndreptățiți prin neprihănirea Lui". "El a suferit moartea care era a noastră, ca noi să putem primi viața care era a Lui". Pentru că, vedeți dvs, oricât am vrea să separăm Crăciunul de Vinerea Mare, Învierea de Rusalii și Rusaliile de Crăciun, nu vom reuși niciodată decât să fragmentăm mesajul Domnului Isus pentru lume și, implicit, pentru fiecare dintre noi, în parte.

****

M-am gândit că pot expune succint mesajul ieslei. Am găsit însă doar câteva valențe ale Întrupării, invitându-vă pe dvs să le descoperiți pe celelalte. Și vă las cu ruga aceasta, înălțată pentru fiecare dintre dvs: să nu cumva să credeți că sunteți mai mult decât o iesle umilă pentru Isus și să nu cumva să credeți că Dumnezeul Cristos ar dori să se nască altundeva decât în dvs! Isus iubește ieslea. Ieslea umilă nu a fost inadecvată Lui. Căminul alăturat, unde mândria sinelui dansa valsul morții veșnice, era locul nepotrivit întrupării Sale. Isus este Mântuitorul oamenilor căzuți, este luminătorul cerurilor întunecate, este focul inimilor înghețate, este iubirea celor ce-și recunosc lipsa...

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire