MEDITAŢII

Memento mori
- 16 octombrie 2008 -

"Băiete, pregăteşte-te: vei muri peste o săptămână." De sărbătoarea Sf. Padre Pio, 23 septembrie, un prieten al meu a citit aceste cuvinte într-o biografie a sfântului. [1]

Ele îi erau adresate unui tânăr jandarm pe care Padre Pio l-a îndemnat să meargă acasă să se pregătească de moarte. Zguduitoare cuvinte, mai ales când eşti în floarea vârstei şi sănătos!

La început, prietenului meu, ca şi tânărului soldat, parcă nu-i venea să creadă că despre el este vorba; dar, odată trecut primul şoc, a început să se pregătească: s-a dus a doua zi să se spovedească, le-a scris părinţilor o scrisoare-testament, şi-a pus ordine în lucruri. Poate vorbele lui Padre Pio nu i se adresau şi prietenului meu, dar cine ar vrea să-şi rişte veşnicia şi să nu profite de acest dar deosebit, oricât ar fi de cutremurător, de a-şi cunoaşte ziua morţii?

Prietenul meu era catolic practicant şi făcuse câteva "fapte bune" de o oarecare amploare. Dar, după cum ne aminteşte Sf. Pavel (1 Cor 4, 7), ce avem ce să nu fi primit? Nu este întreaga noastră viaţă, de la început până la sfârşit, un dar gratuit pe care nu l-am putea niciodată merita?

Cu toţii ne temem de moarte, probabil pentru că în fundul sufletului o resimţim ca străină de destinul nostru adevărat: moartea a intrat în lume odată cu păcatul, noi însă am fost creaţi pentru viaţa veşnică. Această viaţă veşnică o aşteptăm oridecâteori ne rugăm "vie împărăţia Ta". Sf. Tereza de Lisieux spunea într-o scrisoare cu câteva luni înainte de a muri: "Nu mor, ci intru în viaţă."

Dumnezeu, în bunătatea Lui nemărginită, nu vrea ca moartea să ne găsească nepregătiţi. De aceea, ca un dascăl mărinimos, ne-a dat dinainte întrebările la care vom fi chemaţi să răspundem la Judecată (Mt 25, 31-46). Ele pot fi sintetizate într-una singură: cum M-aţi iubit în fraţii Mei?

Monseniorul Ghika are un gând despre pregătirea pentru moarte: cine nu se mortifică, va muri prost. Ce sunt micile mortificări care ne stau la îndemână fiecăruia decât omorârea, puţin câte puţin, în fiecare zi, a viciilor şi slăbiciunilor noastre?

Sfânta Gianna Molla se ruga în fiecare zi câte o "Bucură-te, Marie" tocmai pentru acest scop: acela de a muri bine. Astfel, când a fost să aleagă între fetiţa ei ce urma să se nască şi propria-i viaţă, a găsit puterea să aleagă fără ezitare viaţa copilei, iar ea însăşi a murit la scurtă vreme o moarte de sfântă.

Tânărul jandarm a murit după cum îi prezisese sfântul. Prietenul meu a aşteptat cu strângere de inimă seara zilei de 30 septembrie, când i s-ar fi împlinit sorocul, dar dimineaţa zilei următoare l-a găsit în viaţă. Să fi fost totul o glumă din partea lui Padre Pio? Cu siguranţă nu! După cum mi-a povestit după aceea, prietenul meu avea mare nevoie de acest semnal de alarmă ca să înceapă să-şi îndrepte viaţa. Nu ştim când Dumnezeu ne va chema la El. Să ne pregătim de pe acum!

[1] R. Allegri, Padre Pio - omul speranţei, tr. de L. Alexandru, Cluj-Napoca: Casa de editură Unitas, 2001 (accesibilă şi la următoarea adresă: http://profamilia.ro/sfinti.asp?padrepio).

Andrei Goţia