MEDITAŢII

Ioana d'Arc
- 30 mai 2008 -

În 30 mai 1431 murea în Rouen arsă pe rug ca vrăjitoare o tânără de abia nouăsprăzece ani, Ioana d'Arc, care va fi canonizată la aproape o jumătate de mileniu mai târziu, în 1920, de către Papa Benedict al XV-lea.

Viaţa extraordinară a acestei fete care la şaisprezece ani câştigase în calitate de comandant suprem al armatelor franceze victorii epocale ce vor duce, în cele din urmă, la eliberarea Franţei din mâna englezilor, i-a inspirat pe mulţi autori şi regizori. Este mai puţin cunoscută cartea lui Mark Twain, Personal Recollections of Joan of Arc (Amintiri personale despre Ioana d'Arc), publicată în 1895, despre care autorul însuşi scria: "Îmi place Ioana d'Arc cel mai mult dintre toate cărţile mele; şi este într-adevăr cea mai bună; nu am nicio îndoială. Şi în plus, mi-a furnizat de şapte ori plăcerea pe care mi-a dat-o oricare din celelalte; doisprezece ani de pregătire şi doi ani de redactare. Celelalte n-au avut nevoie de nicio pregătire şi n-au avut parte de niciuna." Această carte deosebită îşi aşteaptă încă traducătorul.

Dar nu la Mark Twain voi recurge pentru a o evoca pe Ioana d'Arc, ci la... sora ei spirituală, anume la Sfânta Tereza de Lisieux, care în 3 mai 1944 a fost declarată de către Papa Pius al XII-lea co-patroană a Franţei, alături de Sfânta Ioana.

Tereza i-a dedicat eroinei două poezii şi două piese, un semn de mare preţuire şi o dovadă a intuiţiei profetice a Terezei, care se ruga pentru canonizarea Ioanei cu mult înainte chiar de declararea acesteia ca fericită, survenită abia în 1909.

În prima poezie, Tereza invocă ajutorul Ioanei: "Ia apărarea/ celor fără păzitor/ Păzeşte candoarea/ În sufletul copiilor" (PN 4, Refr. 3). Această petiţie, într-o vreme când copiii sunt ameninţaţi parcă mai mult decât oricând, uneori chiar de către propriii părinţi, alteori de către legiuitori care nu dau doi bani pe viaţa lor, este de mare actualitate.

Tereza însăşi va juca rolul eroinei în prima piesă, intitulată "Misiunea Ioanei d'Arc" (1894). Ceea ce o atrăgea pe Tereza în viaţa Ioanei era candoarea ei de copil, mijloc predilect de a ajunge la Isus: "Şi eu vreau să rămân mereu foarte mică, foarte smerită, ca să-i seamăn lui Isus şi să fiu vrednică să-Şi facă lăcaş în mine..." (RP 1, 12v).

Ioana n-a ezitat să meargă până la moarte, şi încă moartea pe rug, din iubire faţă de Isus. Tereza, înflăcărată de aceeaşi iubire, exclamă: "Doresc Crucea! Iubesc sacrificiul!/ Cheamă-mă, să sufăr sunt gata cu dor/ Să sufăr de dragul tău îmi pare un deliciu/ Isuse, Preaiubite, pentru tine vreau să mor" (RP 1, 18r).

A doua piesă, din 1895, se numeşte "Ioana d'Arc împlinindu-şi misiunea". Ioana îşi încurajează astfel un prieten, pe ducele d'Alençon: "În sfârşit, nu se va întâmpla nimic care să nu fi fost prevăzut de Dumnezeu din întreaga veşnicie; acest gând îmi dă mult curaj când visez la viitor" (RP 3, 14r).

Să-i cerem şi noi Sfintei Ioana d'Arc să ne încurajeze şi să ne întărească în bătăliile la care suntem chemaţi fiecare, lăsându-L pe Isus, după exemplul ei, să facă cu noi tot ceea ce doreşte!

Andrei Goţia