MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Miracolul iertării
- 22 aprilie 2008 -

Cu câteva zile în urmă, aflându-se la Iași, cardinalul Renato Raffaele Martino ne-a relatat un fapt interesant. Fiind responsabil al Consiliului Pontifical pentru Dreptate și Pace, se afla într-o vizită oficială în Coasta de Fildeș, imediat după ce această țară fusese destul de zdruncinată de războiul provocat de rebeli. În urma conflictului a ajuns să fie numit prim ministru însuși comandantul rebelilor și care era în conflict vădit cu președintele țării. Cardinalul celebra sfânta Liturghie la Yamoussoukro, în marea catedrală care este asemănătoare cu bazilica "San Pietro" din Roma. La Liturghie participau atât președintele cât și primul ministru, deși rivali. După rugăciunea "Tatăl nostru", când se face invitația "Dăruiți-vă pacea!" cardinalul îi invită pe amândoi în fața altarului, se îmbrățișează cu președintele, apoi cu primul ministru, iar apoi le face semn și îi îndeamnă să se îmbrățișeze amândoi. La Liturghie participau 7.000 de credincioși și toți au izbucnit în aplauze. Liturghia era transmisă în direct pe câteva canale de televiziune. De atunci adesea se reia în emisiunile televiziunii acest gest care a adus bucurie pentru un întreg popor.

Cât poate face un gest de iertare și împăcare!

Suntem în preajma Paștelui, unii dintre noi l-am sărbătorit iar alții nu peste mult timp. Tocmai de aceea urgența împăcării între frați este iminentă. Oare poate fi pentru cineva dintre noi adevărat Paște fără o autentică iertare și împăcare? Mă refer la împăcarea noastră cu Dumnezeu, dar și la împăcarea noastră între noi.

Să mergem puțin cu mintea în Vinerea Mare. Isus era chinuit, batjocorit, răstignit și mai avea câteva clipe până în clipa morții. Pe cruce atârna între doi tâlhari. După mintea noastră și după categoriile noastre de gândire, în care considerăm adesea dreptatea ca valoare supremă, ne-am fi așteptat ca Isus să se ridice cu răzbunare și blesteme împotriva asupritorilor și să încerce prin toate mijloacele să-și facă dreptate. Ori, de la înălțimea crucii, rostește niște cuvinte care ne uimesc și ne pun pe gânduri: "Tată, iartă-i că nu știu ce fac!" Nu cere răzbunare, nu cere dreptate, dar cere iertare... Acestea sunt cuvintele care au dat tărie martirilor și consistență creștinismului de 2000 de ani. Mulți cred că dreptatea este legea perfectă, uitând că pentru un creștin este necesară depășirea acesteia: virtutea prin excelență creștină este iertarea.

Un alt exemplu de iertare ni l-a oferit marele nostru sfânt părinte Ioan Paul al II-lea. Ne amintim de acel 13 mai 1981 când Ali Agca a atentat la viața pontifului. Ne-a uimit cruzimea acestui criminal, dar și mai mult ne-a uimit papa. Vizitându-l mai apoi în celulă pe Ali Agca, i-a spus simplu: "Eu te iert!" Mișcătoare cuvinte, creștinească atitudine!

Nu cred că vreodată răzbunarea și ranchiuna au adus bucurie în inimă, fericire în suflet sau liniște în conștiință. Însă iertarea întotdeauna a făcut adevărate minuni, a schimbat inimi și destine, a convertit oameni.

Un caz grăitor este și al sfântului Ioan Gualbert. Acesta, în tinerețea sa, a avut un mare necaz: fratele său mai mare, Ugo, a fost ucis. Tatăl său, ca și tradiția timpului, îl îndemna pe Ioan Gualbert să se răzbune și să-l ucidă pe asasin. După ce l-a urmărit mult timp, Ioan îl întâlnește pe asasin într-o zi de Vinerea Mare. Încercând să ridice sabia asupra lui, a fost profund mișcat când asasinul, cu mâinile în formă de cruce, i-a cerut indurare în numele lui Cristos. Însă amintirea îndurării lui Isus care murea, și cuvintele lui Isus "Iubiți pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc" au avut în sufletul lui Ioan o așa mare putere încât l-a iertat pe loc pe dușmanul său. Se mai spune că apoi Isus i-ar fi spus lui Ioan Gualbert: "Pentru că l-ai iertat pe dușmanul tău, vino și urmează-mă!" Și va ajunge un călugăr sfânt. Un gest de iertare i-a schimbat viața și l-a mântuit.

V-ați imaginat vreodată cum ar arăta pământul nostru dacă toți oamenii ar ști să ierte în orice moment? Ar fi, cred, un adevărat paradis!

pr. Iosif Dorcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire