MEDITAŢII

Quousque tandem?
- 24 mai 2007 -

Au devenit celebre cuvintele cu care, acum 2070 de ani, Cicero îşi începea ex abrupto primul său discurs împotriva lui Catilina: Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? ("Până când, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră?") Nu o dată, pierzându-mi răbdarea, i-am adresat lui Dumnezeu cuvintele lui Cicero: Quousque tandem, Domine, abutere patientia mea?

S-au împlinit în 22 mai cinci ani de când Alexandru Cardinal Todea a trecut la Domnul. După mulţi ani de puşcărie grea, urmaţi de lungi ani de persecuţie în "libertate", Cardinalul Todea a avut sarcina foarte grea de a conduce Biserica Unită din catacombe la libertate. La un moment dat, ca şi cum nu ar fi suferit îndeajuns, Cardinalul s-a îmbolnăvit grav, nemaiputând vorbi.

Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea şi-a pierdut părinţii, a trecut prin nazism şi comunism, a fost împuşcat, a avut diferite fracturi, s-a îmbolnăvit de Parkinson, pentru a marca doar reperele mai cunoscute ale pelerinajului lui pe pământ. De ce îi încearcă Dumnezeu pe unii dintre semenii noştri în mod deosebit?

Nimeni nu este scutit de suferinţă, începând de la Isus şi Sfânta Fecioară, a cărei inimă a fost străpunsă de sabia suferinţelor Fiului ei, şi până la sfinţii cei mai cunoscuţi ca Sf. Petru, Sf. Pavel sau Sf. Tereza de Lisieux, ori, dimpotrivă, care au murit neştiuţi de nimeni.

Sfântul Pavel ne arată care este raportul adevărat între puterile noastre şi încercările de care avem parte: "Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda" (1 Cor 10, 13).

Cât de încurajator este să ştim că Dumnezeu nu permite să fim încercaţi peste puteri! Chiar şi aceste puteri ne sunt date de acelaşi Dumnezeu Care ne iubeşte fără măsură, căci fără El nu putem face nimic (v. Io 15, 5). Tot de la Sf. Ioan aflăm de ce suntem purificaţi prin încercări: "Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă" (Io 15, 2).

Suferinţa este uneori pedeapsă pentru păcate. Cu cât mai multă suferinţă ni se dă pe pământ, cu atât mai scurtă ne va fi şederea în purgator. Monseniorul Ghika spunea: "Cine nu este mortificat, va muri rău." Dar alteori, Dumnezeu ne dă ocazia să suferim unii pentru alţii, ca membri ai trupului mistic al lui Cristos. La Fatima, acum 90 de ani, Sfânta Fecioară îi invita pe cei trei copii, şi, prin ei, lumea toată, să ofere jertfe şi rugăciuni pentru convertirea Rusiei şi a lumii.

Măsura deplină a răbdării ne este dată de Isus, "Care S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte pe cruce" (v. Fil 2, 8). Când, în mijlocul încercărilor zilnice, simţim că nu mai putem, să privim la El!

Andrei Goţia