MEDITAŢII

Lupii, mieii şi ursul
lui Tony Blair şi altora eiusdem farinae
- 1 februarie 2007 -

Doi lupi, tovarăşi de pofte,
Vicleni, au vrut să adopte
Nişte miei orfani, părăsiţi,
Din milă ţinuţi şi crescuţi.

S-au dus deci la urs, ca mai mare-n pădure,
Şi mieros i-au spus, ba s-au pus chiar să jure
Că de-al mieilor dor nu mai pot, se topesc,
Că vor să-i adopte, cât de mult îi iubesc.

Ursul s-a arătat mişcat,
Însă totuşi i-a întrebat:
"Lupi mărinimoşi, dar pe voi
Cum să vă las paznici la oi?"

Viclenii i-au răspuns: "Ursule, se poate
Să mai crezi astfel de vorbe-napoiate?!
Doar noi nu-i păzim, ci-i dorim cu mare dor,
Le-am fi tată, mamă, le-am da un viitor!

Şi apoi, ne-ai nedreptăţi,
În drepturi adânc ne-ai lovi,
Să rămânem discriminaţi,
Iar mieii, nimănui lăsaţi?!

Când orice urs cu milă ori chiar un şarpe
Pot adopta un pui de urs ori de şarpe,
Noi de ce nu i-am lua pe miei cu iubire?
Doar pentru că nu suntem de-aceeaşi fire?!"

Ursul, nătâng ori temător,
Doar nu e discriminator!
I-a lăsat cu a lor pofte
Mieii sărmani să-i adopte.

Când uiţi de vorbele-nţelepte
Şi te temi de discriminare,
Lupii îşi fac pofte nedrepte,
Iar mieii ajung la pierzare.

Andrei Goţia