MEDITAŢII

Betleem
- 25 decembrie 2003 -

Nu cred că există creştin pe faţa pământului care să nu fi rostit, măcar o dată în viaţă, mirificul nume BETLEEM.

La prima vedere Betleemul e un oraş arăbesc ca multe altele: Hebron, Ierihon, Ramallah.

După ce ne-am obişnuit încă din copilărie cu cochetele iesle de Crăciun din bisericile noastre, e posibil ca pelerinul ce ajunge la Betleem să aibă o deziluzie. Nu găseşte ceea ce îşi imaginează. Îmi amintesc de un muncitor, cu care am fost la Betleem, care m-a întrebat: "Părinte, dar aşa arată Betleemul? Dar unde sunt brazii, unde sunt îngerii, unde sunt stelele, unde e ieslea?" Aşa credea el că trebuie să arate Betleemul.

Dar Betleemul e cu totul altceva, arată cu totul altfel.

Betleemul este într-un ţinut de semipustiu. E chiar la marginea Pustiului Iudeii. În partea de est e totul pustiu. Pe la Câmpul Păstorilor nici nu prea sunt copaci, nici terenuri agricole. Beduinii pustiului, curioşi prin felul primitiv de a trăi (deşi se află în apropierea oraşelor civilizate), cred că sunt, prin sărăcie şi prin felul de a trăi, foarte apropiaţi de păstorii din timpul lui Isus.

Betleemul se află în imediata apropiere a Ierusalimului. De la Cetatea Ierusalimului şi până în centrul oraşului Betleem sunt cam 10 kilometri. Dar ambele oraşe s-au extins şi aproape s-au unit.

Betleemul este aşezat pe dealuri înconjurate de văi foarte mari. Aceste forme de relief fac ca betleemiţii să nu poată cultiva acest pământ. Cu mare efort se pot întreţine câteva livezi de măslin şi câteva parcele de vie.

Betleemul este aşezat pe un pământ pietros: o piatră albă, calcaroasă, folosită mult în construcţii. Şi în piatră seacă nu se pot cultiva cartofi sau varză!!!

Betleemul este (ca şi Ierusalimul) într-o zonă unde nu plouă deloc opt luni pe an. Plouă doar din noiembrie până în martie. Oamenii de aici se confruntă cu opt luni de secetă continuă. Lipsa apei înseamnă sărăcie.

Betleemul a ajuns să aibă o populaţie majoritar musulmană. Până în 1948 majoritari erau creştinii. Dar în 1948 s-au refugiat aici foarte mulţi arabi musulmani din Ierusalimul devenit capitala noului stat înfiinţat. Astăzi musulmanii au depăşit cu mult numărul creştinilor. Mai ales că în ultimii ani foarte mulţi creştini au luat calea exilului, din cauza imposibilităţii de a supravieţui.

Betleemul, cred că se înţelege uşor, lasă un gust amar pelerinului care vine pentru prima dată aici, din două motive: pentru că el avea altă imagine despre aceste locuri şi din cauza sărăciei acestui oraş.

Betleemul este astăzi un loc al războiului şi al conflictelor, un loc în care se suferă şi se varsă încă sânge.

Şi totuşi.....

Betleemul are ceva aparte, e unic.

Am fost de sute de ori la Betleem. Şi încă nu m-am saturat să merg. M-aş mai duce de sute de ori şi tot nu m-aş sătura.

Betleemul este primul punct pe pământ pe care Isus, care se naşte, îl atinge. Aici parcă se uneşte cerul cu pământul: Isus, Dumnezeu, vine din cer şi atinge pământul nostru sărac şi pietros.

Betleemul, cerul de deasupra Betleemului, e martor al prezenţei îngerilor în acea noapte unică în istorie. Aici au răsunat cântecele trimişilor cerului. Când mergeam la Betleem îmi plăcea să privesc cerul (de multe ori de un albastru senin perfect) şi să îmi imaginez cetele de îngeri veniţi din cer deasupra acestor meleaguri.

La câmpul Păstorilor este o capelă modestă, dar care are o curiozitate: acoperişul este aproape transparent. Vrea să-l trimită pe pelerinul care intră aici cu ochii spre cer, unde cântau îngerii.

Betleemul este oraşul cel mai cântat şi mai iubit de toţi creştinii De 2000 de ani atrage mereu creştini pentru ca aceştia, asemenea păstorilor, asemenea magilor, să-şi plece fruntea şi genunchiul în faţa ieslei din Betleem.

Betleemul creează o emoţie ca nici un alt oraş: aici ne imaginăm acel frumos dialog al lui Samuel cu Iesse, care şi-a prezentat toţi copiii; acesta e oraşul lui David, marele rege; Betleemul e oraşul Rahelei, pentru că aici se află mormântul ei.

Betleemul e oraşul suferinţelor Mariei şi ale lui Iosif, dar şi al bucuriei lor că în casa lor intră, firav şi gingaş, chiar Fiul lui Dumnezeu

Betleemul este prima locuinţă a lui Isus şi meleagul păstorilor.

Betleemul e oraşul pruncilor nevinovaţi.

Betleemul atrage prin ceva care ne e greu să explicăm: cred că e un oraş special ales de Dumnezeu, aşa cum ne-o spun profeţii.

Orice creştin ar trebui să vadă măcar o dată în viaţă Betleemul: nu e frumos, dar e sfânt; nu e mare, dar e emoţionant; nu e impresionant, dar e dumnezeiesc; e un oraş locuit de oameni, dar aici a locuit şi Dumnezeu; e un oraş în pustiu, dar aici plouă mereu cu haruri; aici nu e pace, dar veţi afla pacea sufletului; la sosire veţi fi decepţionaţi, dar la urmă veţi pleca emoţionaţi; veţi intra, poate, cu frică, dar veţi ieşi bucuroşi şi cu zâmbetul pe buze.

Dacă veţi păşi pe străduţele Betleemului, să fiţi siguri că pe acolo au păşit înaintea voastră Maria şi Iosif.

Mergeţi la Betleem şi veţi continua şirul de pelerini care a fost început de păstori şi magi!

Mergeţi la Betleem toţi cei trişti şi Pruncul vă va înviora cu zâmbetul său!

Mergeţi la Betleem şi vă veţi umple acolo de o bucurie pe care nici nu v-o imaginaţi!

Mergeţi la Betleem: priviţi cerul, călcaţi piatra, rugaţi-vă la iesle. Toate acestea au fost sanctificate în acea primă noapte de Crăciun când s-a născut Isus!

pr. Iosif Dorcu