MEDITAŢII

Cartea IV: Despre Taina sfîntului altar

Capitolul VIII

JERTFIREA LUI CRISTOS
PE LEMNUL CRUCII ŞI
NEVOIA DE A NE LEPĂDA DE NOI ÎNŞINE

Vocea Domnului iubit

1. Aşa cum am făcut Eu însumi, de bună voie jertfindu-mă cu trupul gol şi braţele larg deschise pe cruce, spre a aduce astfel Tatălui jertfă pentru păcatele tale, nimicindu-mă pe mine, dînd de la mine totul spre împăcare, tot astfel şi tu, ori de cîte ori slujeşti Sfînta Liturghie, oferă-te ca o jertfă curată şi sfîntă, din adîncul inimii, din toate puterile sufletului tău. Ce aş putea cere, dacă nu să te străduieşti să mi te dai cu totul? Tot ce mi-ai da, în afară de tine, mă priveşte prea puţin: nu vreau darul tău, ci pe tine însuţi.

2. Aşa cum nici pe tine toate lucrurile de pe lume - dacă Eu ţi-aş lipsi - nu te-ar putea îndestula, tot astfel nici un dar de-al tău nu-mi poate fi plăcut, dacă nu mi te dai pe tine însuţi. Vino şi dăruieşte-mi-te, oferă-te pe tine însuţi cu totul lui Dumnezeu, ca jertfa ta să fie bine primită. Iată, Eu m-am jertfit cu totul Tatălui pentru tine; am mers pînă acolo încît mi-am dat Trupul şi Sîngele ca hrană, să pot fi al tău cu totul, iar tu să fii al meu pentru totdeauna. Dacă vei rămîne închis în ale tale, şovăind să te dai mie de bună voie cu totul, jertfa nu poate fi deplină şi nici unirea dintre noi doi întreagă. Iată de ce, înaintea tuturor faptelor tale, trebuie să pui jertfirea ta de bună voie în mîinile lui Dumnezeu, de doreşti să dobîndeşti libertatea şi harul. Aceasta este pricina pentru care atît de puţini sînt cei luminaţi cu adevărat de lumina mea, iată de ce atît de puţini sînt cei ce se simt dezrobiţi în lăuntrul sufletului şi inimii lor: pentru că nu se încumetă să se lepede cu totul de sine. Cuvintele mele rămîn neclintite: Nimeni nu poate fi ucenicul meu mai înainte de a se fi lepădat de toate (Lc 14, 33). Dacă vrei, aşadar, să fii ucenicul meu, leapădă-te de tine însuţi şi jertfeşte-te mie, cu toate dorinţele inimii tale.