MEDITAŢII

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XXXIX

OMUL SĂ NU FIE NERĂBDĂTOR
CU MERSUL LUCRURILOR

1. Fiul meu, nu pregeta să îmi încredinţezi mereu tot ce ai pe suflet: Eu voi avea grijă de toate, la timpul cuvenit. Aşteaptă cu răbdare hotărîrea mea şi vei simţi cum totul se rînduieşte spre bine.

2. Bucuros las totul în mîna ta, Doamne, căci mintea mea nu mă ajută. Ce bine ar fi dacă aş putea să nu mă frămînt prea mult cu lucruri şi întîmplări viitoare ci, mai curînd, să mă las cu totul în buna voie a proniei tale!

3. Fiul meu, omul se zbuciumă, iată, după tot lucrul la care rîvneşte; dar de îndată ce l-a dobîndit, se schimbă ca vîntul: căci nu sînt statornice nici măcar dorinţele ce-l îmboldesc pe om spre una şi aceeaşi ţintă, ci mai curînd se simte tras necontenit de la una la alta. Iată de ce nu-i puţin lucru să te tăgăduieşti pe tine, chiar şi în cele mărunte.

4. Adevărata propăşire a omului stă în tăgăduirea de sine, căci cel ce s-a lepădat de sine trăieşte slobod de lanţuri şi în toată siguranţa. Dar vechiul vrăjmaş care se împotriveşte la tot binele, necontenind niciodată cu amăgirile, zi şi noapte nu face altceva decît să stea la pîndă, nădăjduind să se aleagă în laţuri cu vreo pradă. Privegheaţi şi rugaţi-vă - spune Domnul - ca să nu cădeţi în ispită. (Mt 26, 41).