MEDITAŢII

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XXIX

DUMNEZEU TREBUIE CHEMAT
ÎNTR-AJUTOR ŞI BINECUVÎNTAT
ÎN TOATE CLIPELE DE CUMPĂNĂ

1. Fie numele tău binecuvîntat în veac, Doamne (Iov 3, 23), pentru că ai vrut să mă încerci prin această ispită. Dacă nu pot fugi de ea, pot şi trebuie să fug la tine după ajutor, ca răul să fie întors în bine. Doamne, iată, trec prin clipe de amărăciune şi inimii mele nu-i este bine: mă zbat din greu sub pintenul de foc al patimii rele. Ce aş putea să spun acum, Părintele meu iubit? Sînt prins la strîmtorare ca într-un cleşte. Izbăveşte-mă de ceasul acesta! Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta (In 12, 27), ca Tu să fii lăudat, eu să fiu umilit şi, prin harul tău, izbăvit. Îndură-te, Doamne, şi izbăveşte-mă (Ps 32, 14), căci sînt neajutorat şi sărac: pe unde s-o apuc fără tine? Dă-mi, Doamne, răbdare, şi de astă dată. Ajută-mă, Dumnezeul meu, şi nu mă voi teme de nimic, oricît de mari ar fi poverile şi jugul care mă apasă.

2. Şi ce-aş mai putea spune în această împrejurare? Doamne, facă-se voia ta (Mt 6, 10; 25, 42). Pe drept mă aflu trecut prin încercări şi prin amărăciune. Într-adevăr, mi se cade să îndur - măcar de-aş îndura cu răbdare -, pînă cînd acest vifor rău va trece şi cerul se va însenina din nou! Puternică şi preaputernică e mîna ta - ea poate lua de la mine pînă şi pacostea acestei ispite, îi poate domoli puterea, să nu cad - aşa cum şi mai înainte ai făcut, Dumnezeul meu, atît de bun şi milostiv cu mine. Cu cît mie mi-e mai grea, cu atît îţi este ţie mai uşoară: schimbarea dreptei celui Preaînalt (Ps 76, 10).