MEDITAŢII

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XXV

ÎN CE STĂ PACEA TRAINICĂ A INIMII
ŞI ADEVĂRATA PROPĂŞIRE LĂUNTRICĂ

1. Fiul meu, nu uita de cuvintele mele: Pacea mea v-o las vouă, pacea mea o dau vouă; nu aşa cum v-o dă lumea v-o dau vouă (In 14, 27). Toţi îşi doresc tihna şi pacea, dar nu toţi se îngrijesc de cele ce ţin de pacea adevărată. De pacea mea se bucură cei umili şi cu inima blajină. De pacea mea te vei bucura deprinzînd îndelunga răbdare. Ascultînd glasul meu şi urmînd poruncile sale, te vei putea bucura de belşug de pace.

2. Ce să fac, aşadar?

3. În orice împrejurare supraveghează-ţi faptele şi cuvintele şi caută să-ţi călăuzeşti toate gîndurile şi intenţiile astfel încît mie singur să-mi faci plăcere, iar în afară de mine să nu-ţi doreşti şi să nu cauţi nimic. Cît priveşte vorbele şi faptele celorlalţi, nu te grăbi niciodată cu judecăţi nesăbuite şi nu te amesteca niciodată în lucruri şi treburi ce nu te privesc; astfel făcînd, aproape cu neputinţă va fi să-ţi pierzi vreodată liniştea. Dar a nu resimţi niciodată nici un fel de tulburare, a nu fi atins de nici un fel de amărăciune a inimii sau neplăcere a trupului, acestea nu ţin de timpul trecător al acestei vieţi, ci de zestrea păcii şi liniştii eterne. Prin urmare, nu te grăbi să crezi că ai găsit cumva adevărata pace, doar pentru faptul că nu te simţi, vremelnic, împovărat de nici un necaz; nu-ţi închipui că totul merge bine, doar pentru faptul că nu întîmpini nici o potrivnicie; nu crede că toate sînt desăvîrşite, doar pentru că s-au întîmplat să-ţi meargă strună, aşa cum ţi-ai dorit. Ar fi de asemenea greşit să socoteşti că ai avea de ce să te lauzi sau să te crezi iubit într-un chip aparte, doar pentru faptul că evlavia ţi-a fost uşoară şi dulce: într-adevăr nu acestea sînt dovezile adevăratului om virtuos, nu în ele stă chezăşia propăşirii şi desăvîrşirii.

4. Dar în ce, Doamne?

5. În lăsarea pe mîna lui Dumnezeu, încredinţîndu-te voinţei sale cu totul şi din toată inima; nerîvnind la ale tale nici mici nici mari, nici pe pămînt, nici pentru veşnicie; astfel încît să poţi rămîne netulburat la faţă, la bine şi la rău, mulţumind lui Dumnezeu pururi, păstrîndu-ţi cumpătul, orice s-ar întîmpla. Dacă te vei arăta atît de puternic şi de neclintit în nădejde încît, chiar lipsit de mîngîierea lăuntrică, să-ţi oţeleşti inima pentru a face faţă la suferinţe mai mari încă; dacă nu vei căuta dezvinovăţiri, cum că nu s-ar cădea ca tocmai tu să suferi atîta; dacă, dimpotrivă, îmi vei da mie întotdeauna dreptate, lăudîndu-mă pentru toate hotărîrile mele - atunci se va putea spune, şi pe drept cuvînt, că ai păşit cu adevărat pe calea sigură a păcii şi nu va fi nici o îndoială că te vei bucura de vederea feţei mele. În cele din urmă, dacă vei ajunge la lepădarea de sine perfectă, fii încredinţat că te vei bucura de pace bună şi netulburată, pe cît e cu putinţă omului să guste pe acest pămînt.