MEDITAŢII

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XXI

DINCOLO DE TOATE BUNURILE ŞI DARURILE, LINIŞTEA SĂ ŞTIM
SĂ NE-O CĂUTĂM ÎN DUMNEZEU SINGUR

1. În toate şi peste toate, liniştea sufletului se cade căutată în Dumnezeu singur, deoarece nimeni altul decît El nu este, pentru toţi sfinţii, limanul adevăratei odihne. Preadulce şi preabune Isuse, dă-mi, te rog, harul de a-mi afla odihna şi liniştea în tine, mai presus de orice făptură; să însemni pentru mine mai mult decît sănătatea şi frumuseţea, mai mult decît orice onoruri şi orice cinste, mai mult decît toată puterea şi toate demnităţile, mai mult decît toată iscusinţa şi ştiinţa, mai mult decît toate bogăţiile, meşteşugurile şi priceperile omeneşti; mai mult decît toate simţămintele de bucurie şi voie bună, mai mult decît bunul nume şi faima mea, mai mult decît orice mîngîiere şi dezmierdare, mai mult decît toate speranţele şi făgăduinţele, mai mult decît orice vrednicie şi dorinţă, mai mult decît toate darurile izvorîte din nesfîrşita ta mărinimie; mai mult decît toate bucuriile şi decît toată fericirea la care mintea mea ar putea să năzuiască; mai mult decît toţi îngerii şi arhanghelii şi decît toate cetele oştirii cereşti, mai mult decît tot ce se vede şi nu se vede; mai mult decît orice lucru în afara ta, Doamne, Dumnezeul meu.

2. Căci bunătatea ta, Dumnezeule, covîrşeşte cu totul zestrea bunătăţilor acestui pămînt: Tu singur eşti preaînalt, Tu singur atotputernic, Tu singur însemni toată plinătatea, Tu singur îţi ajungi ţie însuţi; Tu singur însemni tot ce poate fi mai dulce şi mai alinător pe lume; Tu singur depăşeşti orice frumuseţe, bunătate şi dragoste; Tu singur depăşeşti neînchipuit de mult orice nobleţe şi mărire: în tine, pe vecie şi dintotdeauna, toate bunătăţile se află laolaltă în starea desăvîrşirii. Iată de ce mărunt, neînsemnat şi neîndestulător e orice lucru ca atare, chiar darul tău fiind; la fel şi tot ceea ce ne descoperi sau ne făgăduieşti, în afară de vederea feţei tale şi de contopirea deplină cu tine: căci inima mea n-ar putea să-şi afle adevărata odihnă şi desăvîrşita mulţumire în afara ta, Doamne, dincolo de orice alte daruri şi de toate făpturile tale.

3. O dulce Mire al sufletului meu, Isuse, iubitor preacurat, Stăpîn şi Domn al tuturor făpturilor lumii, cine-mi va da aripile adevăratei libertăţi, să pot zbura pînă la tine şi în tine singur să-mi găsesc odihna? Cînd, într-un sfîrşit, îmi va fi dat să mă pot cu totul consfinţi ţie, să pot vedea cu ochii mei cît eşti de dulce, Doamne, Dumnezeul meu? Cînd mă voi putea reculege cu totul întru tine, în aşa fel încît iubirea ta să topească toate simţurile mele şi să te am pe tine mai presus de orice simţ şi rost trupesc, într-un chip fără pereche? Acum mi se întîmplă adeseori să plîng şi suspinul meu de durere îmi însoţeşte pururi paşii: căci multe sînt relele ce se întîmplă în această vale a amărăciunii, aducîndu-mi într-una tulburare, alean şi întunecare; ele îmi presară calea cu piedici şi amăgiri; mă înşeală şi mă prind în cursă, împiedicîndu-mă să mă îndrept spre tine, oprindu-mă de la bucuria îmbrăţişării tale, de care au parte sufletele celor fericiţi. Suspinul meu, amărăciunile şi oropsirile atîtor suflete de pe pămînt să ajungă la inima ta şi s-o înduplece.

4. O, Isuse, lumină a slavei fără moarte, mîngîiere a sufletelor călătoare, glasul meu amuţeşte înaintea feţei tale: tăcerea mea e cea care-ţi vorbeşte. Mult va mai întîrzia să vină Domnul meu la mine? O, de s-ar apleca mai curînd asupra slujitorului său sărman şi nemernic, ca să-i dăruiască o rază de bucurie! De i-ar întinde mîna să-l scape de alean şi ananghie! Vino, Doamne, vino: căci fără tine el nu poate fi fericit nici o zi şi nici măcar un singur ceas al vieţii: Tu eşti bucuria mea şi fără tine masa mea e goală. Sînt un oropsit, întemniţat, prins în cătuşe, în aşteptarea clipei cînd mă vei readuce la viaţă, prin darul luminii tale descătuşindu-mă din întuneric şi arătîndu-mi surîsul feţei tale.

5. Facă ceilalţi ce vor vrea; în loc de tine, să caute ce le place: eu unul nu vreau şi n-am să vreau nici o altă plăcere în afara ta, Tu, singurul meu Dumnezeu, nădejdea mea, mîntuirea mea veşnică. Nu voi tăcea şi nu voi conteni să te rog, pînă cînd nu-mi vei răspunde, pînă ce nu mă vei rechema în harul tău.

6. Iată-mă, Doamne, aici, de faţă înaintea ta, ca o slugă credincioasă. Lacrimile tale, dorinţele sufletului tău, umilinţele la care te-ai supus, amărăciunile inimii tale zdrobite de durere, acestea toate mi-au înmuiat cerbicia şi m-au adus la tine.

7. Şi am spus: Doamne, te-am strigat, te-am dorit şi te-am vrut, gata fiind să mă lepăd de toate pentru tine. Dar Tu eşti cel ce m-ai chemat şi îmbiat să te caut. Fii binecuvîntat, Doamne, pentru aceasta, căci ţi-ai arătat bunătatea faţă de sluga ta, după belşugul nesfîrşit al îndurărilor tale. Ce-ar mai putea să adauge sluga ta, decît să se umilească pînă la pămînt înaintea feţei tale, aducîndu-şi aminte, pînă la sfîrşitul zilelor ei, de răutatea şi nemernicia sa? Eşti neasemuit mai mult decît toate minunăţiile cerului şi ale pămîntului. Lucrările tale sînt minunat de bune, judecăţile tale drepte, pronia ta le cîrmuieşte pe toate. Slavă şi laudă ţie, Înţelepciune a Tatălui: buzele mele, sufletul meu, odată cu toată făptura, să-ţi aducă laude pururi.