MEDITAŢII

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul VI

CĂLIREA CELUI CE IUBEŞTE CU ADEVĂRAT

1. Fiul meu, iubirea ta nu-i îndeajuns de puternică şi de luminată.

2. Pentru ce, Doamne?

3. Pentru că, iată, la cea mai neînsemnată împotrivire, te opreşti din drumul pe care ai pornit, nepregetînd să cauţi alte mîngîieri. Cel tare în iubire nu se clatină în faţa ispitei şi nu dă crezare vicleşugurilor vrăjmaşului care încearcă să-l îmbie. Ţine nestrămutat la mine, fără nici o deosebire la bine şi la rău.

4. Cel luminat în dragoste, mai mult decît darul primit preţuieşte iubirea celui care dăruieşte. Se simte îndatorat mai curînd de bunătatea inimii care dă decît de fapta bună din al cărei rod se înfruptă. Cel care iubeşte cu frumuseţe, nu poposeşte în cale la nici un dar, ci merge drept la mine, care sînt mai presus de orice dar.

5. Totul nu-i însă pierdut, chiar dacă, din cînd în cînd, simţi faţă de mine şi de sfinţii mei mai puţină înflăcărare decît ai fi rîvnit să poţi simţi. Căci acea dulceaţă şi bunătate care uneori te copleşeşte e doar rodul unui har trecător, un semn premergător al bucuriilor patriei cereşti: nu te bizui prea mult pe aceasta, căci aşa cum a venit aşa se duce. În schimb, lupta împotriva relelor porniri ale inimii şi respingerea hotărîtă a ispitirilor diavoleşti sînt semn de virtute şi de merit deosebit.

6. Prin urmare, nu te lăsa tulburat de închipuiri străine, oricare ar fi plămada nălucirii lor. Păstrează cu credinţă hotărîrile luate şi gîndul tău drept să fie spre Dumnezeu. Şi nu-i nici o nălucire faptul că acum te simţi înălţat, dintr-o dată, pînă la gustul fericirii cereşti, ca îndată, pe loc, să cazi înapoi la obişnuitele nerozii ale inimii tale. Dar atîta timp cît slăbiciunile acestea nu-s după voia ta şi atîta timp cît lupţi să le respingi, toate sînt spre vrednicie, nu către pierzare.

7. Nu te îndoi că vechiul tău vrăjmaş se sileşte din răsputeri să zădărnicească dorinţele tale de mai bine: el încearcă să te fure de la rugăciune şi de la cinstirea sfinţilor, să te înstrăineze de la gîndul sfînt la patimile mele, să te facă să dai uitării amintirea, nu fără rost, a păcatelor tale, să lepezi straja inimii şi să laşi deoparte hotărîrile de a propăşi în virtute. El îţi şopteşte multe gînduri rele ca să te dezguste şi să te înspăimînte, să te îndepărteze de la rugăciune şi de la citirea sfintelor cărţi ale Scripturii. Nu poate suferi mărturisirea smerită a păcatelor; dacă ar putea, te-ar opri de la Sfînta Împărtăşanie. Să nu-i dai crezare şi să nu-ţi pese de el, ori de cîte ori ţi-ar întinde curse şi ar încerca să te amăgească. Ale lui fie toate gîndurile rele şi murdare. Nu pregeta să-l alungi: Piei duh necurat! Ruşine să-ţi fie, duh al ticăloşiei! Mare trebuie să-ţi fie bicisnicia ca să umbli cu astfel de şoapte la urechile mele. Piei de la mine amăgitor nenorocit, nu te vei alege cu nimic! Căci Isus va sta alături de mine, gata să mă apere în luptă cu puterea pavezei sale, iar tu te vei alege cu ruşinea. Mai curînd aş muri, mai degrabă aş îndura orice chin, decît să consimt la îmbierile tale. Să taci, să nu cutezi să mai şopteşti o singură vorbă; să nu-ţi mai aud glasul - oricît de multe urzeli ai întinde împotriva mea. Domnul este lumina mea şi Mîntuitorul meu: de cine mă voi teme? (Ps 26, 1). De s-ar rîndui împotriva mea tabără vrăjmaşă, inima mea nu se va teme (5). Domnul este ajutorul meu şi răscumpărătorul meu (Ps 18, 15).

8. Aruncă-te în luptă ca un bun ostaş; şi chiar dacă, uneori, din slăbiciune, se va întîmpla să fii răpus la pămînt, ridică-te cu mai multă bărbăţie, puternic şi încrezător în harul meu pe mai departe; păzeşte-te, înainte de orice, de înfumurare şi de zadarnica încredere în tine. Datorită unor asemenea măguliri deşarte, mulţi ajung să se lase tîrîţi pe drumuri rătăcite, şi, nu o dată, se aleg cu orbirea fără leac a sufletului. Asemenea prăbuşire a celor ce se încumetă nebuneşte, bizuiţi pe propria mîndrie, să-ţi fie mereu învăţătură de smerenie şi veghe neobosită.