MEDITAŢII

Cartea a II-a: Poveţe pentru luminarea lăuntrică

Capitolul VII

IUBIREA LUI ISUS MAI PRESUS DE ORICE

1. Fericit cel ce înţelege ce înseamnă iubirea lui Isus şi lepădarea de sine din dragoste pentru Isus. Orice altă iubire trebuie lepădată din dragoste pentru cel iubit, căci Isus doreşte să fie îndrăgit mai presus de toate făpturile. Dragostea făpturii este înşelătoare şi nestatornică; dragostea lui Isus este statornică şi pururi credincioasă. Cel ce îşi lipeşte inima de făptură va cădea cu tot ceea ce este supus căderii; cel ce îmbrăţişează pe Isus va fi întărit pentru totdeauna. Pe Isus îndrăgeşte-l, El să-ţi fie prieten, căci, chiar atunci cînd toţi te-ar părăsi, el va rămîne alături de tine, să te scape de la pieire. Crede-mă, va veni ziua cînd, vrînd-nevrînd, va trebui să te desparţi de toţi şi de toate.

2. Stai cît mai aproape de Isus în viaţă şi la moarte, încrede-te în făgăduinţele lui, căci El singur - atunci cînd toţi te-ar lăsa de izbelişte - va fi în măsură să te ajute. Iubitul tău nu poate suferi să aibă de împărţit iubirea cu nimeni: El singur vrea să fie stăpînul inimii tale şi, asemenea unui rege, să domnească pe tronul sufletului tău. Dacă ai şti să te desprinzi temeinic de orice făptură, Isus ar veni fără îndoială să sălăşluiască în sufletul tău, ca la El acasă. Aproape tot ceea ce pierzi vei regăsi în Isus: în El vei afla răscumpărare pentru tot ceea ce - în afara lui - ai fi putut afla, urmînd nădejdile omeneşti. Nu-ţi căuta sprijinul şi reazemul în trestii clătinate de vînt, căci tot trupul e ca iarba, şi toată mărirea lui ca floarea ierbii cade (Is 40, 6).

3. Degrabă vei fi dezamăgit dacă stai cu privirea aţintită la arătarea din afară a lucrurilor omeneşti. Căutînd mîngîiere şi folos de la făpturi, de cele mai multe ori te alegi numai cu pagubă. Dacă, în schimb, în toate vei căuta pe Isus, pe Isus îl vei găsi cu adevărat; dacă pe tine însuţi te vei căuta, fără îndoială că pe tine însuţi te vei găsi, dar în pagubă. Într-adevăr, cel ce-l ocoleşte pe Isus, departe de a se îmbogăţi, se vatămă pe sine, ba îşi face un rău mai mare decît i-ar putea aduce lumea întreagă şi toţi duşmanii laolaltă.