MEDITAŢII

Cartea I: Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului

Capitolul IV

BUNA CHIBZUINŢĂ A FAPTELOR NOASTRE

1. Nu te pripi să dai crezare oricărei vorbe şi porniri, ci mai înainte de orice, cumpăneşte şi chibzuieşte temeinic orice faptă în faţa lui Dumnezeu. Căci iată, vai, de cele mai multe ori, atunci cînd vine vorba de alţii, dăm crezare mai curînd lucrurilor rele decît celor bune, atîta sîntem de şubrezi. Dar cel desăvîrşit nu ia drept bună orice vorbă, căci îşi dă seama care sînt metehnele firii, trăgînd omul la rău, mai ales pe alunecuşurile limbuţiei.

2. Mare înţelepciune e să nu te pripeşti niciodată şi să nu ţii cu încăpăţînare la părerile tale. Aceeaşi trăsătură te fereşte de a te încrede în cuvîntul orişicui; şi, de asemenea, de a purta vorba de colo-colo, de îndată ce vreun zvon ţi-a ajuns la urechi. De aceea, sfătuieşte-te, pe cît se poate, cu un om înţelept şi conştiincios, căutînd mai curînd să dobîndeşti învăţătură de minte, decît să urmezi orbeşte năzăririle tale. Viaţa chibzuită, potrivită voinţei lui Dumnezeu, face omul înţelept şi încercat în multe. Cu cît va fi mai smerit în faţa conştiinţei sale şi mai supus înaintea lui Dumnezeu, cu atît, în toate privinţele, el va fi mai înţelept şi se va bucura de mai multă pace.