MEDITAŢII

16. Meditează adesea adevărul acesta: sunt catolic, sunt copil al Bisericii lui Cristos! El a făcut să mă nasc într-un cămin care este al său, fără nici un merit din partea mea. "Câte îţi datorez, o, Doamne, Dumnezeul meu!"

24. Numeroşi sunt cei care se întreabă, cu un aer îngâmfat: şi eu de ce să mă apuc să intru în viaţa altora? Pentru că în calitatea ta de creştin ai obligaţia de a pătrunde în viaţa celorlalţi ca să îi slujeşti! Pentru că El a intrat în viaţa ta şi într-a mea!

37. Când iubim mult o persoană dorim să ştim tot ce este în legătură cu ea. O problemă de meditat: simţi tu nevoia de a-l cunoaşte pe Cristos? Căci... într-atât îl iubeşti.

60. În fiecare zi trebuie să te simţi obligat de a da o pildă de sfinţenie. Da, de sfinţenie! Ceea ce nu vrea câtuşi de puţin să însemne să faci ceva neobişnuit, ci numai să lupţi în viaţa ta lăuntrică şi în împlinirea eroică, desăvârşită a datoriei tale.

61. Sfinţenia nu constă în a face lucruri mari. Ea este mai înainte de toate o luptă pentru ca, în domeniul supranatural, viaţa să nu se stingă: pentru tine constă în a te mistui până la ultima fibră, slujind pe Dumnezeu în locul cel de pe urmă... sau cel dintâi - acolo unde te va trimite El.

62. Domnul Cristos nu s-a mulţumit doar să ne spună că ne iubeşte: El ne-a şi arătat-o prin faptele sale şi prin întreaga sa viaţă. Dar tu?

65. Iată ce îţi recomand pentru calea ta de creştin: rugăciune, penitenţă, muncă neobosită, întru îndeplinirea plină de dragoste a datoriei tale.

73. Aminteşte-ţi aceasta: rugăciunea nu constă în a face cuvântări frumoase, fraze grandioase, consolatoare... Uneori rugăciunea nu este decât o simplă privire înălţată spre Domnul Cristos sau spre Maica Sa; alteori oferirea faptelor bune, roade ale fidelităţii tale...

80. După cum un copilaş are nevoie să-şi simtă părinţii alături, când se trezeşte şi când se culcă, dacă eşti un bun fiu al lui Dumnezeu, către El îţi vei îndrepta primul şi ultimul gând de fiecare zi.

85. Cultivă în suflete eroismul de a săvârşi cât mai perfect lucrurile mărunte de fiecare zi: ca şi cum mântuirea lumii ar depinde de fiecare din aceste acţiuni.

93. Obişnuieşte-te să le mulţumeşti dinainte Îngerilor păzitori... spre a-i obliga mai mult să îţi fie de ajutor.

113. Ca să fii sfânt nu aştepta să ajungi bătrân: ce eroare ai comite! Începe-ţi truda încă de pe acum, cu seriozitate şi elan, în îndatoririle tale actuale, în munca ta, în viaţa ta de toate zilele...

129. Să nu îţi fie frică niciodată să spui adevărul, dar nu uita că uneori este mai bine să taci din iubire pentru aproapele. Şi să nu taci niciodată din neglijenţă, din uşurinţă sau din laşitate.

136. Gândeşte-te în fiecare zi la foarte greaua povară care apasă pe umerii Papei şi a Episcopilor, pentru a-i iubi cu reală afecţiune şi pentru a-i ajuta prin rugăciunea ta.

152. Îţi recomand un exerciţiu de umilinţă foarte interesant: fă astfel încât conversaţia ta să nu se învârtă în jurul persoanei tale.

173. Gândeşte-te adesea în mintea şi în sufletul tău: Doamne, de câte ori am căzut, tu m-ai ridicat! Şi de câte ori după ce m-ai iertat, m-ai strâns lângă inima ta! Gândeşte-te adesea... şi nu te mai despărţi vreodată de El.

181. Nu te înspăimânta şi nu te descuraja când îţi vei descoperi erorile... şi ce erori! Luptă ca să le înlături. Şi câtă vreme vei lupta să fii convins că este bine pentru tine să simţi aceste slăbiciuni: altfel n-ai decât un orgolios... şi orgoliul îndepărtează de Dumnezeu.

201. În viaţa creştinului, totul trebuie să fie pentru Dumnezeu: până şi slăbiciunile personale, acele slăbiciuni pe care Domnul le înţelege şi le iartă, dacă ni le îndreptăm.

232. Fiule, prin propriile tale puteri nu poţi face nimic pe plan supranatural; dar dacă te faci instrumentul lui Dumnezeu, vei putea totul, căci, în bunătatea sa, El vrea să utilizeze instrumente neajutorate ca tine, ca mine.

255. Nu te aştepta ca oamenii să te aplaude pentru apostolatul tău. Mai mult încă! Nu te aştepta la înţelegerea celorlalte persoane sau instituţii care de asemenea slujesc pe Cristos. Nu căuta decât gloria lui Dumnezeu. Şi dacă îi iubeşti pe toţi, nu-ţi face griji că alţii nu te înţeleg.

308. Crezi că poţi fi recunoscător pentru un serviciu făcut în silă? Desigur nu! Şi ajungi chiar la concluzia: mai bine nu l-ar fi făcut. Crezi deci că ai putea să îl serveşti pe Dumnezeu cu răceală? Nu! Trebuie să îl serveşti cu bucurie, cu toate slăbiciunile tale, de care, cu ajutorul divin, te vei lepăda.

322. Vrei să înveţi ceva de la Cristos şi să iei ca exemplu viaţa sa? Deschide Sfânta Evanghelie, ascultă dialogul lui Dumnezeu cu oamenii... cu tine.

325. Dacă Dumnezeu îţi dă să împlineşti o datorie, El îţi va da şi puterea să o împlineşti.

362. Dumnezeu nu te smulge din mediul tău; El nu te face nici să părăseşti lumea sau starea ta de viaţă; nici să renunţi la ambiţiile tale nobile sau la munca ta profesională... Dimpotrivă, tocmai acolo El vrea să te sfinţeşti!

384. Într-adins o tot repet: viaţa spirituală este începere şi reîncepere continuă. A reîncepe? Da! De fiecare dată când faci un act de căinţă - şi ar trebui să facem multe în fiecare zi - tu reîncepi pentru că îi oferi lui Dumnezeu o iubire nouă.

385. Nu putem să ne mulţumim cu ce facem pentru slujirea lui Dumnezeu, după cum un artist nu se consideră satisfăcut de tabloul sau statuia care iese din mâinile sale. Toţi îi spun că este o minune. Dar el îşi zice: "nu, nu este adevărat; aş vrea să fac mai bine".

435. Am înţeles întotdeauna rugăciunea creştinului ca pe o convorbire plină de iubire cu Isus, o convorbire care nu trebuie să se întrerupă, nici chiar în momentele în care sunem fiziceşte departe de tabernacol.

439. Rugăciunea este cea mai puternică armă a creştinului. Rugăciunea este cea care ne face eficienţi, ne face fericiţi, rugăciunea ne dă toată forţa necesară pentru a duce la îndeplinire cele ce ne sunt cerute de Dumnezeu. Da, toată viaţa ta poate şi trebuie să fie o rugăciune!

440. Sfinţenia personală nu este o abstracţie, ci o realitate, divină şi umană totodată, care se manifestă prin actele de iubire din zi cu zi.

450. Ai nevoie de viaţă interioară şi de formaţie doctrinală: Fii exigent cu tine însuţi! Tu, care eşti creştin, tu trebuie să fi sarea pământului şi lumina lumii, pentru că ai obligaţia de a da un exemplu.

452. Datoria ta: să îl imiţi pe Isus Cristos şi să îl faci cunoscut prin purtarea ta. Să nu uiţi că El a luat firea noastră pentru a-i aduce pe toţi oamenii la viaţa divină şi, astfel, unindu-ne cu El, să putem trăi, în viaţa noastră individuală şi socială, poruncile Cerului.

522. Chiar în zilele în care ni se pare că ne pierdem timpul există în prozaismul miilor de lucruri obişnuite destule încă pentru a te simţi pe Cruce: o Cruce fără spectacol.

550. Chiar dacă ne doare să o recunoaştem - şi îl rog pe Dumnezeu să mărească în noi această durere -, eu şi tu, nu suntem străini de moartea lui Cristos, căci păcatele oamenilor au fost loviturile de ciocan care l-au pironit pe lemnul Crucii.

559. A iubi sufletele din dragoste faţă de Dumnezeu, iată ce ne face să iubim pe toată lumea, să înţelegem, să scuzăm, să iertăm... Iubirea noastră trebuie să fie în stare să accepte mulţimea lipsurilor şi slăbiciunilor umane. Trebuie să simţim o minunată caritate "vertitatem facientes in caritate", să apărăm adevărul fără să rănim.

562. Predicând că trebuie să devenim asemenea unui covor moale pe care ceilalţi vor călca, nu pretind să fac o frază frumoasă: nu, aceasta trebuie să devină o realitate! Este greu, după cum a fi sfânt este dificil, dar şi accesibil tuturor.

566. Practicarea îndreptării frăţeşti - care îşi are rădăcina în Evanghelie - este o manifestare de încredere şi afecţiune supranaturală. Fii deci recunoscătoare când o vei primi şi practic-o şi tu faţă de cei care te înconjoară.

570. Cum să te comporţi? Ca un jar aprins, care aduce foc acolo unde se află, sau care tinde cel puţin să ridice nivelul spiritual al celor care îl înconjoară, chemându-i la o viaţă creştinească mai intensă.

578. În mintea multor oameni, sfântul nu este "comod". Dar aceasta nu presupune că el trebuie să fie insuportabil. Într-adevăr, zelul său nu trebuie să fie niciodată amar, corectarea făcută de el nu trebuie să fie jignitoare. Exemplul lui nu trebuie simţit niciodată ca un fel de palmă morală, care loveşte, cu aroganţă, obrazul aproapelui.

594. Isuse: ce este al meu este al Tău, fiindcă ce este al Tău este al meu şi eu îl abandonez în Tine.

605. Nu ştii dacă ai progresat, şi nici cât... La ce ţi-ar servi un astfel de calcul? Important este să perseverezi, să îţi simţi inima arzând, să vezi lumină mai multă şi orizonturi mai vaste...

625. Când femeile au ajuns la Sfântul Mormânt, au văzut că piatra era dată la o parte. Este ceea ce se întâmplă întotdeauna când ne hotărâm să ne facem datoria: dificultăţile sunt cu uşurinţă depăşite.

633. Fidelitatea faţă de Suveranul Pontif implică o obligaţie clară şi determinată: a cunoaşte gândirea Papei aşa cum apare în enciclice sau în alte documente şi a face tot ce stă în puterea noastră pentru ca toţi catolicii să asculte de magisterul Sfântului Părinte şi să îşi potrivească modul lor de trăire după aceste învăţături.

634. În toate zilele cer Domnului din toată inima să ne acorde darul limbilor. Un dar al limbilor ce nu constă în cunoaşterea mai multor limbi, ci în faptul de a şti să te adaptezi celor care te ascultă.

654. Când va veni încercarea... şi de asemenea când vei cunoaşte biruinţa, spune odată cu mine: Doamne, nu mă lăsa, nu mă părăsi! Ajută-mă ca pe un copil lipsit de experienţă. Du-mă mereu de mână!

678. Învăţătura Sfântului Paul ne învaţă că trebuie să reînnoim lumea în spiritul lui Isus Cristos, că trebuie să îl aşezăm pe Domnul în vârful şi în centrul tuturor lucrurilor. Eşti convins că faci cu adevărat aceasta în munca ta profesională, în răspunderea ce ţi s-a încredinţat?

680. Fie ca toate făpturile şi fiecare dintre ele, precum şi toate evenimentele acestei vieţi, fără nici o excepţie, să fie tot atâtea trepte care să te ducă la Dumnezeu, să te ajute să îl cunoşti şi să îl iubeşti, să îi aduci mulţumiri şi să faci astfel încât oamenii să îl cunoască şi să îl iubească.

684. Că este sau nu este importantă dintr-un punct de vedere uman, orice activitate trebuie să devină pentru tine un mijloc de a sluji pe Domnul şi pe oameni: în aceasta constă şi în aceasta se măsoară adevărata ei dimensiune.

698. Dacă vrem cu adevărat să ne sfinţim munca, trebuie să îndeplinim neapărat această primă condiţie: să muncim şi să muncim bine, cu seriozitate, atât din punct de vedere uman, cât şi supranatural.

709. Înfruntă problemele acestei lumi cu spirit supranatural şi rămânând în acord cu principiile morale care nici nu ameninţă, nici nu distrug personalitatea, ci o canalizează. Vei imprima astfel conduitei tale o forţă vitală atrăgătoare iar mersul tău pe calea cea dreaptă va fi mai sigur.

745. De-a lungul întregii zile trebuie să întreţii cu Domnul o conversaţie continuă care să se alimenteze din înseşi circumstanţele vieţii tale profesionale. Du-te cu gândul la Tabernacol... şi oferă-i Domnului munca pe care tocmai o îndeplineşti.

752. Secretul mare al sfinţeniei se rezumă la o tot mai mare asemănare cu El, care este singurul şi cel mai bun Model.

784. A practica mari mortificări în unele zile, pentru a le abandona în alte zile, nu acesta este spiritul de penitenţă. Spiritul de penitenţă presupune să ştim să ne învingem zilnic, oferind lucruri - mari sau mici - din iubire, şi în mod nespectaculos.

794. Te-a rănit dispreţul aceluia! ... Aceasta înseamnă că uiţi prea cu uşurinţă cui aparţii.

798. Binele nu se poate face nici chiar printre sufletele bune, fără a primi sfânta Cruce a bârfelilor.

827. Închisoarea iubirii! Astfel îmi place să numesc Tabernacolul! De douăzeci de secole. El este acolo... închis de bunăvoie, pentru mine şi pentru toţi.

832. Atunci când îl vei primi, spune: Doamne, sper în Tine, Te ador, Te iubesc; fă să crească în mine credinţa. Fii un reazem pentru slăbiciunile mele, Tu care ai vrut să rămâi în Euharistie, fără apărare, pentru a aduce vindecarea slăbiciunilor tuturora.

841. Este absolut necesar ca noi să răspândim lumina doctrinei lui Cristos. Îmbogăţeşte-ţi pregătirea, hrăneşte-te spiritual cu idei limpezi, cu plenitudinea mesajului creştin, ca să poţi comunica şi altora toate acestea. Nu aştepta iluminări de la Dumnezeu, căci El nu are nici un motiv să ţi le trimită câtă vreme tu ai la dispoziţie mijloace umane foarte concrete: studiul, munca.

852. De când Mântuitorul a întemeiat Biserica, ea a suferit mereu persecuţii. Altădată persecuţiile se făceau pe faţă, astăzi ele se fac în mod mai disimulat. Dar în prezent, ca şi în trecut, Biserica este mereu combătută. De aici datoria imperioasă pentru noi de a trăi, zi de zi, ca nişte catolici cu răspundere!

856. Sfinţenia - adevărata sfinţenie - se revarsă din vasul său pentru a umple alte inimi, alte suflete. Noi, copiii lui Dumnezeu, ne sfinţim sfinţind pe alţii. Se răspândeşte în jurul tău viaţa creştină? Gândeşte-te la aceasta în fiecare zi.

858. Primul pas de făcut pentru ca şi alte persoane să se apropie de căile lui Cristos este ca ele să observe la tine fericirea, bucuria, siguranţa în drumul tău către Dumnezeu.

860. Domnul nostru Isus Cristos este acela care o doreşte: să îl urmăm îndeaproape. Nu există altă cale. Aceasta este lucrarea Sfântului Duh în fiecare suflet şi în al tău. Şi trebuie să fii supus ca să nu pui obstacole lui Dumnezeu.

873. Biserica, sufletele - cele de pe toate continentele, din toate timpurile, actuale şi viitoare - aşteaptă mult de la tine... Dar trebuie să ai bine în minte şi în inimă că nu vei aduce rod dacă nu vei fi sfânt! Sau mai bine spus: dacă nu lupţi să devii sfânt.

875. Doamne, ajută-mă să fiu fidel şi supus "sicut lutum in manu figuli" - precum argila în mâna olarului! Şi astfel nu voi trăi eu, ci Tu vei trăi şi vei lucra în mine, o, Iubirea mea.

878. Când a murit pe Cruce, Isus avea treizeci şi trei de ani. Tinereţea nu ne poate servi drept scuză!

911. Să ceri mereu ajutorul Preasfintei Fecioare, Maica lui Dumnezeu şi Maica omenirii: prin blândeţea ei de Mamă, ea va atrage iubirea lui Dumnezeu asupra sufletelor pe care le vizitezi, pentru ca ele să se decidă - în munca lor obişnuită, în profesiunea lor - să fie mărturisitori ai lui Isus Cristos.