MEDITAȚII 

Meditații la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins Stațiuna a VI-a

Veronica șterge fața lui Isus cu o maramă

Cine este această femeie curajoasă care ignoră autoritatea soldaților romani și ostilitatea acuzatorilor lui Isus? Cine este această femeie care îi oferă condamnatului o mângâiere în suferința sa? Cine este această femeie care, iată, șterge fața lui Isus cu marama ei? ... Un gest simplu. Fața lui Isus este plină de sudoare datorată efortului, durerii și căldurii toride de la acel ceas al zilei. Sudorii i se adaugă sângele care îi curge din rănile provocate de spinii coroanei pe care o poartă, ca și din loviturile primite de la călăi. Și peste toate este praful ridicat de mulțimea ce îi însoțește pe condamnați spre locul supliciului. ... Fiecare dintre noi am simțit indispoziția provocată de colbul amestecat cu sudoare pe față. Singura noastră dorință, în astfel de momente, este să ne spălăm pe față sau măcar să ne ștergem fața cu ceva. ... Isus nu putea să facă nimic iar indispoziția devenise, cu siguranță, o altă durere ... năucitoare durere. ...

Cine este această femeie? Veronica! Adevărata icoană! Acesta este înțelesul numelui ei. Cea care corespunde chipului după care a fost creată, chipul lui Dumnezeu. O ființă umană care, în ciuda dificultăților, nu renunță la ceea ce este mai nobil din ființa creată: asemănarea cu Creatorul. Iubire, milostivire, curaj, tenacitate, putere, disponibilitate, imaginație... iată câteva dintre calitățile pe care această ființă umană le demonstrează în acest gest simplu. Calități fără de care asemănarea cu modelul principial ar fi doar originară, dar nu actuală; ar fi doar o amintire și nu realitatea imediată. Această femeie, adevărată icoană a lui Dumnezeu, se prezintă pe drumul pătimirii lui Isus ca un reprezentant al oamenilor necontaminați de răutate sau de indiferență. Există și astfel de oameni! Oameni care sunt dispuși să renunțe la comoditatea neimplicării și să facă un pas spre aproapele care, de cele mai multe ori, este în suferință ca și Isus pe drumul crucii.

Adevărată icoană! Adevărată icoană a lui Dumnezeu în lume! Creatorul, în opera sa de origine a omului, acționează motivat de iubire, chiar dacă, în atotștiința sa, nu îi este străin actul de neascultare al creaturii pe care o înzestrează cu libertate, omul. Adevărata icoană a Creatorului este ființa umană care acționează ca și Creatorul; nu se complace în autosuficiența sa și nu evită să dea un răspuns în fața realității suferinței provocate de neacceptarea iubirii. Adevărata icoană a lui Dumnezeu este omul care acționează ca Mântuitorul, luând asupra sa păcatul neascultării celorlalți.

Am auzit cu toții de specialiștii care recondiționează picturi, icoane. Cu multă migală și atenție, acești artiști readuc icoana la condițiile originare. Aceasta înseamnă ore, zile sau poate și mai mult timp de muncă, folosind tehnologii de identificare a calităților originalului fie din interior fie prin comparație cu alte icoane ale aceluiași artist din aceeași perioadă de creație.

Ce putem spune despre icoana care suntem noi? Cât de opacă a devenit imaginea? Nu cumva avem și noi nevoie de o recondiționare? În cazul nostru chiar autorul este gata să redea luminozitatea și claritatea originară operei sale. Creatorul însuși, prin opera de mântuire, oferă tuturor o bună spălare în apa botezului, apa și sângele revărsate din coasta lui Isus pe cruce. Apoi, prin celelalte sacramente, icoana nu numai că este considerată la adevărata sa valoare, dar este îmbunătățită, conferindu-i-se un spirit nou, cel al imaginii întipărite pe marama Veronicăi. Spiritul de jertfă reprezentat de sângele, sudoarea și colbul pe care Isus ni le-a lăsat în acea imagine.

Însă recondiționarea nu este totul. Spre deosebire de icoanele de lemn sau pânză care așteaptă să fie admirate pentru ca apoi să acționeze în sufletul privitorului, Veronica, adevărata icoană, merge ea în întâmpinarea privitorului, adesea înlăcrimat și neputincios, ducând în inima acestuia, prin gesturi simple de iubire, raza de lumină care aduce culoare vieții. Este miracolul iubirii cel care scoate "din întuneric și din umbra morții" pe cel predestinat la mântuire. Iubirea înseamnă delicatețe, grijă, dăruire... dar nu fără angajare, devotament, fermitate și curaj. Veronica ne este modelul confirmat de Isus pe drumul suferinței sale finale. Chipul lui Isus pe marama acestei femei este mai mult decât echivalentul pecetei sau ștampilei, pentru că este oferit cu propriul sânge.

Cine este această ființă umană curajoasă care ignoră autoritatea conducătorilor nedrepți și ostilitatea prigonitorilor lui Isus? Cine este această ființă umană care îi oferă condamnatului o mângâiere în suferința sa? Cine este această ființă umană care, iată, șterge fața lui Isus cu marama ei?

Ești chiar tu!

pr. Francisc Ungureanu, București
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire