MEDITAŢII

Staţiuna a IV-a

Isus o întâlneşte pe Maica sa îndurerată

Pe drumul spre Golgota, Mântuitorul nostru se întâlneşte cu Maica sa preaîndurerată. Acest moment nu a fost ceva întâmplător, căci Sfânta Fecioară Maria a fost menită să fie corăscumpărătoarea tuturor oamenilor. Ea a fost aleasă de Tatăl, inspirată de Duhul Sfânt şi chemată de Fiul să fie prima dintre toate creaturile care să beneficieze de roadele mântuirii. Maria vrea să se apropie de Isus, dar nu i se permite lucrul acesta. Ea îşi priveşte Fiul în toate momentele pătimirii şi suferă împreună cu el: simte durerile pricinuite de coroana de spini, este rănită de bicele călăilor, cade sub povara grea a crucii..., suferă din cauza păcatelor oamenilor. Deşi nu îl poate ajuta fizic pe Isus, Maria suferă cumplit şi mântuieşte lumea alături de Fiul ei. Aşa cum în urmă cu 33 de ani, Sfânta Fecioară l-a oferit pe Isus lui Dumnezeu Tatăl ca pe întâiul ei născut, la fel procedează şi pe Calvar: suferă împreună cu Fiul ei şi îl oferă Tatălui ca jertfă pascală.

Această cale a suferinţei a fost acceptată de Sfânta Fecioară Maria încă din momentul în care acceptă să fie Mama lui Mesia: "Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău" (Lc 1,38). Sabia suferinţei, profeţită de bătrânul Simeon (cf. Lc 2,35), avea să îi pricinuiască pe Calvar dureri cumplite. Fiecare privire pe care o îndrepta spre Fiul ei îi mărea suferinţele, ceea ce reiese şi din apariţiile ei ulterioare. Sub cruce, Maria primeşte din partea lui Isus misiunea de a fi Mama tuturor oamenilor, grijă ce iese în evidenţă din mesajul ei de la Lourdes: "Pocăinţă! Pocăinţă! Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru întoarcerea păcătoşilor". Fiind corăscumpărătoare a păcatelor oamenilor, Maria este noua Eva, întrucât a desfăcut prin ascultarea şi suferinţa ei nodul realizat prin neascultarea primei femei. În acest sens, sfântul Augustin scria: "Maria l-a născut pe Cristos la Betleem, pe noi ne-a născut pe Calvar", când a devenit mama tuturor oamenilor (cf. In 19,27).

Prin Maria, Isus îi cheamă pe toţi creştinii să participe la jertfa sa, să ia parte în mod responsabil la calea crucii personale, să ispăşească propriile păcate şi să contribuie la mântuirea tuturor oamenilor. În orice familie creştină, exemplul Sfintei Fecioare trebuie să constituie un stimulent în acceptarea suferinţelor inerente acestui climat de viaţă şi un sprijin în momentele dificile ale tuturor membrilor ei.

Dacă membrii familiei creştine invocă protecţia Reginei familiei, ajutorul ei nu se lasă aşteptat. Credinţa ei constituie un imbold de a purta crucea de fiecare zi cu multă seninătate şi ca modalitatea cea mai sublimă de a ne feri de păcate, speranţa ei relevă faptul că după suferinţele acestei vieţi va urma fericirea din marea familie cerească, iar iubirea ei conduce la trăirea vieţii familiale în dragoste şi iertare reciprocă. Alături de Sfânta Fecioară, trebuie să plângem păcatele grave ce se comit în atâtea familii, şi încurajăm familiile care trec prin momente dificile, având mereu o inimă deschisă şi generoasă faţă de toţi oamenii.

Situaţia actuală ne arată faptul că suferinţele şi problemele cotidiene afundă multe familii în abisul necredinţei. Pe drumul Crucii, Sfânta Fecioară ne învaţă că trebuie să acceptăm suferinţa ca un adevăr de credinţă, căci ea este cheia de a intra în paradis. Mama lui Isus şi a noastră ne învaţă că Dumnezeu, pentru a purifica tot mai mult aspiraţiile cu caracter omenesc ale membrilor familiilor creştine, ne lipseşte din când în când chiar de lumina sa călăuzitoare, încredinţându-ne o cruce mai grea sau mai uşoară, dar niciodată mai grea decât am putea-o noi duce. La fel cum barajul se opune forţelor dezlănţuite ale apelor, pentru ca ridicându-i nivelul să îi înzecească puterea de acţiune, tot aşa şi Dumnezeu nu vrea să se mulţumească cu familiile care se mişcă doar la nivelul pământului, ci doreşte ca ele să escaladeze zidurile necredinţei şi ale descurajării pentru a ajunge la desăvârşire.

Isus cunoaşte situaţia tuturor familiilor, el ştie că toţi au nevoie de mângâiere atunci când se află în greutăţi, în suferinţe şi ispite, de aceea a lăsat-o pe Maria ca regină a familiilor şi mângâietoare a celor ce suferă. Mântuitorul îi invită pe toţi să alerge la ajutorul ei, să îşi pună încrederea în ajutorul ei. Însă, fiindu-ne mamă, Maria nu se mulţumeşte să stea şi să aştepte. Ea însăşi, ca o mamă iubitoare ce se îngrijeşte de copiii ei, vine în întâmpinarea noastră, ne cheamă, ne îndeamnă să apelăm cu mult curaj la sprijinul ei. Prin intervenţia ei maternă la Isus, Fecioara preaîndurerată este gata oricând să ocrotească toate familiile, căci nu s-a auzit vreodată ca Sfânta Fecioară Maria "să fi părăsit pe cei care au alergat sub ocrotirea şi ajutorul ei".

Doamne Isuse, îţi mulţumim pentru grija pe care o arăţi tuturor familiilor noastre prin ajutorul imens al Mamei tale preaîndurerate. De aceea te rugăm:

• primeşte-ne şi pe noi în braţele Mamei tale pentru a nu rătăci vreodată de la calea cea dreaptă a credinţei;

• sprijină mamele care se află în dificultate şi încurajează-le pe cele care au de dus o cruce grea;

• ajută toate femeile din lume să îşi înţeleagă menirea lor de mame şi iartă-le pe cele care au nesocotit bunăvoinţa ta.

pr. Alois Moraru, Iaşi