MEDITAŢII

STAŢIUNEA A PAISPREZECEA
Isus este aşezat în mormânt

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după Matei 27, 59-61
Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in, şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus. Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului.

MEDITAŢIE
Isus, dezonorat şi batjocorit, este aşezat, cu toate onorurile, într-un mormânt nou. Nicodim aduce un amestec de mir şi de aloe de o sută de livre destinat să emane un parfum preţios. Acum, în dăruirea Fiului, se revelează, ca şi în ungerea de la Betania, o măsură nemărginită care ne aminteşte iubirea generoasă a lui Dumnezeu, "supraabundenţa" iubirii sale. Dumnezeu se dăruieşte pe sine cu generozitate. Dacă măsura lui Dumnezeu este supraabundenţa, nici pentru noi nimic nu ar trebui să fie prea mult pentru Dumnezeu. Este ceea ce Isus însuşi ne-a învăţat în predica de pe munte (Mt 5,20). Dar trebuie să amintim şi cuvintele sfântului Paul despre Dumnezeu, care "descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale! Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Cristos" (2 Cor 2,14s). În stricăciunea ideologiilor, credinţa noastră ar trebui să fie din nou parfumul care duce din nou pe urmele vieţii. În momentul aşezării în mormânt începe să se împlinească cuvintele lui Isus: "Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă" (In 12,24). Isus este bobul de grâu care moare. Din bobul de grâu mort începe marea înmulţire a pâinilor care durează până la sfârşitul lumii: el este pâinea vieţii în măsură să sature în supraabundenţă omenirea întreagă şi să-i dea alimentul vieţii: Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu, care a devenit trup şi chiar şi pâine, pentru noi, prin cruce şi înviere. Deasupra înmormântării lui Isus străluceşte misterul Euharistiei.

RUGĂCIUNE
Doamne Isuse Cristoase, în aşezarea ta în mormânt ţi-ai însuşit moartea bobului de grâu, ai devenit bobul de grâu mort care aduce rod de-a lungul timpurilor, până în veşnicie. Din mormânt străluceşte în toată vremea făgăduinţa bobului de grâu, din care vine adevărata mană, pâinea vieţii în care tu te oferi nouă. Cuvântul veşnic, prin întrupare şi moarte, a devenit Cuvânt apropiat nouă: te aşezi în mâinile noastre şi în inimile noastre pentru ca Cuvântul tău să crească în noi şi să aducă rod. Te dăruieşti pe tine însuţi prin moartea bobului de grâu, pentru ca noi să avem curajul să ne pierdem viaţa pentru a o regăsi; ca să ne încredem făgăduinţei bobului de grâu. Ajută-ne să iubim tot mai mult misterul tău euharistic şi să-l venerăm - să trăim cu adevărat din tine, Pâine cerească. Ajută-ne să devenim "parfumul" tău, să facem simţite vieţii tale, în această lume. Aşa cum bobul de grâu se ridică din pământ ca pai şi spic, tot astfel nici tu nu puteai rămâne în mormânt: mormântul este gol pentru că el - Tatăl - nu te-a "lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea" (Fapte 2,31, Ps 16,10 LXX). Nu, tu nu ai văzut stricăciunea. Ai înviat şi i-ai făcut loc cărnii transformate în inima lui Dumnezeu. Fă să ne putem bucura de această speranţă şi să o putem purta cu bucurie în lume, fă să devenim mărturisitori ai învierii tale.

Toţi:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Quando corpus morietur,
fac ut animae donetur
paradisi gloria. Amen.