MEDITAŢII

STAŢIUNEA A TREISPREZECEA
Isus moare pe cruce

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după sfântul Luca 23, 44-46

Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua. Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâşiat la mijloc. Isus a strigat cu glas puternic: "Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu". Şi spunând aceasta, şi-a dat duhul.

MEDITAŢIE

După agonia din Ghetsemani, Isus, pe cruce, se află din nou în faţa Tatălui. La capătul unei suferinţe de nedescris, Isus se îndreaptă spre el, îl roagă. Rugăciunea lui este înainte de toate invocare a milostivirii pentru cei care-l chinuiesc. Apoi, aplicarea la sine însuşi a cuvintelor profetice din psalmi: manifestare a unui sens de abandonare sfâşietoare, care ajunge în momentul crucial, acolo unde se experimentează cu întreaga fiinţă la ce disperare duce păcatul ce separă de Dumnezeu. Isus a băut până la capăt potirul amărăciunii. Încă din acel abis de suferinţă se înalţă un strigăt care frânge dezolarea: "Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu" (Lc 23, 46). Şi astfel sensul părăsirii se schimbă în încredinţare în braţele Tatălui; ultima suflare a muribundului devine strigăt de victorie. Omenire, care se îndepărtase în vârtejul autosuficienţei, este din nou primită de Tatăl.

RUGĂCIUNE

Isuse, frate al nostru, prin moartea ta ai redeschis pentru noi drumul închis de vina lui Adam. Ne-ai precedat pe drumul care duce de la moarte la viaţă (Evr 6, 20). Ai luat asupra ta teama şi chinurile morţii, schimbându-le sensul în mod radical: ai răsturnat disperarea pe care acestea le provoacă, făcând din moarte o întâlnire de iubire. Mângâie-i pe cei care astăzi sunt pe cale să întreprindă drumul tău. Întăreşte-i pe cei care caută să-şi alunge gândul morţii. Şi când va sosi şi ceasul nostru, dramatic şi binecuvântat, primeşte-ne în bucuria ta veşnică, nu pentru meritele noastre, ci în virtutea lucrărilor minunate pe care harul tău le săvârşeşte în noi. Isuse, dându-ţi ultima suflare âţi încredinţezi viaţa în mâinile Tatălui şi răspândeşti asupra Miresei darul dătător de viaţă a Duhului.
R/. Ţie să-ţi fie laudă şi mărire în vecii vecilor.

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Vidit suum dulcem Natum
morientem, desolatum,
cum emisit spiritum.

[ staţiunea XIV ]