MEDITAŢII

PRIMA STAŢIUNE
Isus în Grădina Măslinilor

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
(Te adorăm, Cristoase, şi te binecuvântăm)
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.
(Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea)

Din evanghelia după sfântul Luca 22, 39-46

Apoi [Isus] a ieşit şi a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau. Ajungând în acel loc, le-a spus: "Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!" El s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga: "Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să se facă!" Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit. Şi, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor, iar sudoarea lui, care cădea pe pământ, s-a făcut ca picăturile de sânge. Când s-a ridicat de la rugăciune, a venit la discipoli şi i-a găsit dormind din cauza tristeţii şi le-a zis: "De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită!"

MEDITAŢIE

Ajuns în pragul Paştelui său, Isus se află în prezenţa Tatălui. Cum ar fi putut fi altfel, dat fiind faptul că tainicul său dialog de iubire cu Tatăl nu a încetat niciodată? "A sosit ceasul" (In 16, 32), cel prevăzut încă de la început, vestit discipolilor, care nu se aseamănă cu nici o alta oră, care cuprinde şi rezumă toate orele chiar în timp ce sunt pe cale să se împlinească în braţele Tatălui. Deodată, se teme de această ora. Nu ne este ascuns nimic din această teamă. Dar acolo, în culmea fricii, Isus se refugiază lângă Tatăl în rugăciune. În Ghetsemani, în acea seară, lupta devine o lupta extenuantă corp la corp, atât de dură încât pe chipul lui Isus sudoarea se transformă în sânge. Iar Isus îndrăzneşte pentru ultima oară, în faţa Tatălui, să arate tulburarea ce-l cuprinde: "Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să se facă!" (Lc 22, 42). Două voinţe se înfruntă pentru o clipă, pentru a se uni într-o abandonare de iubire deja proclamată de Isus: "lumea trebuie să ştie că îl iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl." (In 14, 31).

RUGĂCIUNE

Isuse, frate al nostru, care pentru a le deschide tuturor oamenilor calea spre Înviere ai dorit să experimentezi ispita şi teama, învaţă-ne să alergăm la tine şi să repetăm cuvintele tale de abandonare şi de adeziune la voinţa Tatălui, care în Ghetsemani au adus mântuirea universului. Fă ca lumea să cunoască prin discipolii tăi puterea iubirii tale neţărmurite (In 13,1), a iubirii care constă în a da propria viaţă pentru prieteni (In 15,13). Isuse, în grădina Măslinilor, singur, în faţa Tatălui, ai reînnoit adeziunea la voinţa lui.
R/. Ţie să-ţi fie laudă şi mărire în vecii vecilor.

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Stabat mater dolorosa,
iuxta crucem lacrimosa,
dum pendebat Filius.

[ staţiunea II ]