MEDITAŢII

STAŢIUNEA A DOUĂSPREZECEA

Isus moare pe Cruce.

V. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din Evanghelia după Marcu: 15:33-34,37,39

Pe la ceasul al şaselea
s-a făcut întuneric pe întreg pământul
până la ceasul al nouălea.
La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic:
"Eloi, Eloi, lema sabactani?",
care înseamnă:
"Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?"
Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat sufletul.
Când centurionul, care stătea în faţa lui,
a văzut cum şi-a dat sufletul, a spus:
"Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!"

MEDITAŢIE

Iată cea mai măreaţă, cea mai sublimă lucrare a Fiului în unire cu Tatăl. Da: în unire, în cea mai perfectă unire posibilă, chiar şi atunci când El strigă: "Eloi, Eloi, lema sabactani" - "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Marcu 15,34; Matei 27,46). Această lucrare este exprimată prin verticalitatea trupului întins de-a lungul bârnei perpendiculare a Crucii şi prin orizontalitatea braţelor sale întinse de-a lungul bârnei transversale. Cel care priveşte aceste braţe se poate gândi că în efortul de a se întinde ele îmbrăţişează omul şi lumea întreagă.

Îmbrăţişează.

Iată omul. Iată-l pe Dumnezeu însuşi. "În El trăim, ne mişcăm, suntem" (Faptele Apostolilor 17,28). În El: în aceste braţe întinse de-a lungul bârnei transversale a Crucii.

Misterul Răscumpărării.

Ţintuit pe Cruce, imobilizat în această poziţie cumplită, Isus îl invocă pe Tatăl (cf. Marcu 15,34; Matei 27,46; Luca 23,46). Toate invocaţiile Lui dau mărturie că El este una cu Tatăl. "Eu şi Tatăl una suntem" (Ioan 10,30); "Cine m-a văzut pe Mine, l-a văzut pe Tatăl" (Ioan 14,9); "Tatăul meu lucrează până acum; lucrez şi eu" (Ioan 5,17).

ACLAMAŢII

Fiule al lui Dumnezeu, adu-ţi aminte de noi,
în ora morţii noastre.
R. Kyrie, eleison.

Fiule al Tatălui, adu-ţi aminte de noi,
şi cu Spiritul tău reînnoieşte faţa pământului.
R. Kyrie, eleison

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Vidit suum dulcem Natum
morientem desolatum
cum emisit spiritum.

continuăm cu
[ staţiunea a XIII-a ]