MEDITAŢII

STAŢIUNEA A ŞASEA

Veronica şterge faţa lui Isus.

V. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din Cartea Profetului Isaia: 53,2-3

Nu avea nici chip, nici frumuseţe,
ca să ne uităm la El,
şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. 
Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni;
<om al durerilor şi cunoscător al suferinţei,
unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa;
dispreţuit şi nebăgat în seamă.

MEDITAŢIE

Tradiţia ne-a lăsat-o pe Veronica. Poate că ea completează istoria Cireneului. Fiind femeie, ea nu a purtat în mod fizic Crucea, şi nu a fost constrânsă să o facă, dar de fapt ea a dus cu siguranţă Crucea cu Isus: a dus-o aşa cum putea, aşa cum era posibil în acel moment să o facă şi cum i-a dictat inima, şi a şters Faţa Sa.

Acest detaliu, la care face referire tradiţia, pare a fi simplu de explicat: pe pânza cu care i-a şters Faţa, au rămas imprimate trăsăturile feţei lui Cristos. Tocmai pentru că era plină de sânge şi sudoare a putut lăsa urme şi contururi.

Totuşi, detaliul poate avea o cu totul altă semnificaţie dacă este analizat în lumina discursului escatologic al lui Cristos. Fără îndoială, mulţi vor întreba atunci: "Doamne, când am făcut noi aceste lucruri pentru tine?" Iar Isus va răspunde: "Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut" (cf. Matei 25,37-40). Mântuitorul îşi imprimă într-adevăr asemănarea sa pe fiecare act de iubire, cum a făcut-o pe pânza Veronicăi.

ACLAMAŢII

O, Faţă a Domnului Isus,
desfigurată de durere, strălucind de gloria divină.
R. Kyrie, eleison

O, Sfântă Faţă,
imprimată ca un sigiliu pe fiecare gest de iubire.
R. Kyrie, eleison

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Quis non posset contristari
Christi Matrem contemplari,
dolentem cum Filio?

continuăm cu
[ staţiunea a VII-a ]