MEDITAŢII

Staţiuna a X-a

Isus este despuiat de haine

"Şi dezbrăcându-L de hainele Lui, L-au îmbrăcat cu o hlamidă roşie" (Mt. 27,28)

După toate chinurile pe care le-a îndurat, Isus trebuie să sufere în continuare, deoarece soldaţii îl despoaie de hainele sale, şi astfel i se redeschid toate rănile pricinuite de biciuire. Această redeschidere a rănilor Mântuitorului reprezintă de fapt recăderile noastre în păcate. De ce a acceptat din nou aceste chinuri? Pentru că, prin acceptarea dezbrăcării de hainele sale şi redeschiderea rănilor, Mântuitorul a mai făcut un pas pe drumul ce duce la dobândirea iertării păcatelor noastre.

Când rănile se cicatrizează, acestea fac ca hainele să se lipească de trupul lui Isus. Dezbrăcarea lui Isus îl face pe acesta să sufere din nou. Cauzele acestor suferinţe sunt fără îndoială recăderile noastre, obiceiurile nostre rele, viciile noastre.

Fiecare fior de durere care străbate trupul lui Isus atunci când soldaţii îl dezbracă, fiecare muşchi rănit din nou, fiecare firicel de sânge ce ţâşneşte din trupul Său, toate acestea sunt semnele ascultării necondiţionate şi în tăcere faţă de voinţa Tatălui Ceresc. Oare eu nu mă plâng prea mult în încercări? Oare eu aş putea asculta necondiţionat voinţa lui Dumnezeu? Să încercăm să privim mai mult la noi şi la felul în care respectăm voinţa divină! Cristos a răbdat totul pentru noi. Noi cum răbdăm pentru aproapele nostru?

Să încercăm să privim scena dezbrăcării lui Isus prin ochii Preacuratei Sale Mame, Fecioara Maria. Prin ochii Fecioarei Maria ajungem să vedem că fiecare rană redeschisă pe trupul Mântuitorului, pricinuieşte durere nu doar lui Isus, ci şi Mariei. Şi Fecioara Maria suferă alături de Isus tot aşa cum suferă părinţii atunci când fiii lor sunt răniţi, când sunt în pericol sau când nu au cu ce să se îmbrace ori ce să mănânce. Câţi părinţi nu sunt în această situaţie?

Dacă suntem părinţi, atunci să încercăm să stăm cât mai aproape de copiii noştri, să-i învăţăm să se ferească de păcate, iar când greşesc să-i îndemnăm cu curaj spre scaunul de spovadă, povăţuindu-i să nu recadă în păcate, deoarece orice recădere în păcate reprezintă un mod de a-L dezbrăca pe Isus de hainele Sale. Când mi-am îndemnat ultima dată copiii să se ferească de păcate? Când am stat de vorbă cu fiul meu (fiica mea) despre problemele lui (ei)?

Dacă suntem copii, să încercăm să nu greşim, pentru că orice greşeală a noastră străpunge inimile părinţilor noştri. Orice greşeală a noastră duce la sfâşierea hainelor Mântuitorului. Să încercăm să fim ascultători faţă de părinţii noştri urmând exemplul de ascultare a Lui Cristos faţă de Dumnezeu Tatăl. Când mi-am ascultat ultima dată părinţii ?

Indiferent că suntem copii sau părinţi trebuie să ne ferim de păcate şi de recăderea în ele, pentru că de la păcat la viciu nu este decât un pas foarte mic, care ne poate oricând dezbrăca de haina harului primită de la Cristos.

Isuse! Tu ai fost dezbrăcat de hainele tale simple fără să spui nimic! Nici chiar astăzi nu spui nimic, atunci când oamenii continuă prin faptele lor să-ţi rupă hainele şi să-ţi redeschidă rănile. Tu ai tăcut şi ai răbdat în linişte şi umilinţă atunci când soldaţii te-au dezbrăcat. Astăzi aproape toţi oamenii aleargă, se zbat, încearcă să facă orice numai să-şi poată acoperi trupul cu haine cât mai bune, cu haine cât mai scumpe şi cu podoabe cât mai strălucitoare. Înainte de Paşti mulţi oameni vor să-şi cumpere haine noi pentru Slujba de Înviere sau pentru Sfânta Liturghie din ziua de Paşti. Însă puţini caută să-şi îmbrace într-o haină curată sufletul, să se spovedească. Oare nu am şi eu aceeaşi grijă? Ce-ar fi dacă aş alunga din gândurile mele aceste dorinţe?

O Isuse! În loc de mantia regală care ţi se cuvenea, ai primit o hlamidă roşie plină de sudoare şi praf, iar în loc de bijuterii strălucitoare, ai avut numai răni şi sânge. Acestea erau podoabele Tale. Gândindu-ne la toate acestea să ne întrebăm: Care sunt hainele noastre? Care sunt podoabele noastre?

Isuse bune! Nu privi la greşelile noastre, nu ţine cont de recăderile noastre! Ajută-ne să punem mai mare preţ pe haina şi bogăţia sufletului nostru. Dă-ne puterea să răbdăm în tăcere şi cu demnitate rănile pe care ni le fac alţii, dar şi acelea pe care ni le pricinuim singuri, aşa cum ai răbdat şi Tu pentru păcatele noastre.

pr. Angelo-Narcis Pop, Lugoj