PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA

Prezentăm în cele ce urmează o selecţie de câteva texte din lucrarea "Evanghelii Apocrife", apărută în 1996 la Editura Humanitas. Această selecţie se doreşte o invitaţie la lectura acestei cărţi. Pasajele de mai jos sunt din "Cuvântul Sfântului Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Născătoare de Dumnezeu".

* * *

Pentru majoritatea creştinilor, termenul de "apocrif" este echivalent cu "primejdios", "dubios"... Textele aprocrife sunt acele cărţi pe care Biserica nu le-a încadrat în Canonul Sfintei Scripturi, neavând siguranţa inspiraţiei lor. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne temem de textele apocrife. Pe plan dogmatic ele nu aduc nimic nou, şi în general urmează învăţătura cărţilor canonice, cu unele mici abateri. Ele au fost luate în considerare de creştini încă de la începuturi, dovadă fiind arta creştină, unde se găsesc elemente care sunt evident inspirate de aici.

I.

Ori de câte ori preasfânta şi preacinstita Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria, mergea la sfântul mormânt al Domnului nostru, ca să ardă mirozne bune şi ca să-şi plece sfinţii săi genunchi, îl ruga stăruitor pe Cel născut din ea, pe Cristos, Dumnezeul nostru, s-o dezlege de cele pământeşti şi s-o ridice la ceruri. (...)

III.

Într-o zi de vineri Sfânta Maria se duse, ca de obicei, la mormânt. Şi pe când se ruga, iată, s-au deschis cerurile şi arhanghelul Gabriel a coborât lângă ea şi i-a zis: "Bucură-te, Născătoare de Cristos, Dumnezeul nostru! Căci ruga ta a străbătut cerurile şi a fost primită de Cel Ce S-a născut din tine. Peste puţin vei părăsi lumea aceasta, după cum ţi-a fost vrerea şi te vei duce lângă Fiul tău, la viaţa cea adevărată şi fără de sfârşit." (...)

V.

Apoi se ruga aşa: "Doamne Isuse Cristoase, care în imensa Ta bunătate ai binevoit să Te naşti din mine, ascultă glasul meu şi trimite-mi-l pe apostolul Tău Ioan, pentru ca lui, primul, să dăruiesc pârga bucuriei mele. Încă Te mai rog să mi-i trimiţi prin porunca Ta sfântă şi pe ceilalţi apostoli ai Tăi, atât pe cei care sălăşluiesc lângă Tine, cât şi pe cei din viaţa aceasta, oriunde s-ar afla ei, pentru ca, văzându-i, să binecuvântez numele Tău vrednic de toată lauda. Sunt încredinţată că vei da ascultare în toate roabei Tale."

VI.

Pe când se ruga ea aşa, am apărut eu, Ioan, fiind răpit şi adus tocmai din Efes de către Spiritul Sfânt într-un nor. Acesta m-a aşezat chiar acolo unde zăcea Maica Domnului meu. Am intrat la ea, L-am slăvit pe Cel născut din pântecele ei şi am zis: "Bucură-te, Maica Domnului meu, care L-ai născut pe Cristos, Dumnezeul nostru, şi veseleşte-te, căci vei pleca din viaţa aceasta în mare slavă!" (...)

XII.

Eu, Ioan, când am auzit acestea am început să mă rog. Spiritul Sfânt grăi aşa către apostoli: "Să veniţi cu toţii, aduşi de nori de la marginile pământului, şi să vă adunaţi în sfântul Betleem, căci Maica Domnului nostru Isus Cristos este cuprinsă de neliniştea morţii: Petru, de la Roma, Pavel, din Tiberia, Toma, din mijlocul Indiei, Iacov, de la Ierusalim.

XIII.

Andrei, fratele lui Petru, Filip, Luca, Simon Cananeanul şi Tedeu, care erau morţi, au fost sculaţi din mormintele lor de către Spiritul Sfânt. Iată cum le-a vorbit Acesta: "Să nu credeţi că acum este Învierea! Nu, ci v-aţi sculat din morminte ca să mergeţi să o salutaţi pe cinstita şi făcătoarea de minuni Maică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. Căci a sosit ziua ieşirii ei din această lume şi a suirii la ceruri."

XIV.

Marcu, aflat încă în viaţă, a venit de la Alexandria şi s-a alăturat celorlalţi apostoli care, după cum am zis, se adunaseră din toate colţurile lumii. Petru a fost ridicat pe un nor şi a stat în mijloc, între cer şi pământ, cu ajutorul Spiritului Sfânt. La fel ceilalţi apostoli, tot cu ajutorul Spiritului Sfânt, erau luaţi pe câte un nor şi aduşi lângă Petru. Astfel, cum am zis, toţi ne-am adunat prin lucrarea Spiritului. (...)

XXXVIII.

Iar în duminica aceea Maica Domnului spune apostolilor: "Ardeţi tămâie, căci vine Cristos cu ceata îngerilor!" Şi, iată, Cristos apare aşezat pe un tron de heruvimi. Şi-n timp ce noi toţi stăteam în rugăciune, se ivi o mulţime de îngeri. Cu ei se afla şi Domnul, care era aşezat în spatele heruvimilor, în toată puterea Sa. La apariţia Fiului Său Unul-Născut, un şuvoi de lumină se reversă peste Sfânta Fecioară şi toate puterile cereşti, căzându-i înainte, i se închinară.

XXXIX.

Atunci Domnul o chemă pe Maica Lui: "Maria!" Şi ea îi răspunse: "Iată-mă, Doamne!" Domnul îi zise iar: "Nu te întrista, ci mai bine să se bucure şi să se veselească sufletul tău! Fiindcă ai căpătat harul să poţi vedea slava care mi-a fost dăruită de Tatăl meu." Sfânta Maică a lui Dumnezeu îşi ridică atunci privirile şi văzu în El o slavă pe care gura omenească nu este în stare să o rostească ori să o cuprindă. Domnul a rămas lângă ea şi i-a zis: "Iată, din clipa aceasta trupul tău nepreţuit va locui, neschimbat, în paradis, iar sufletul tău sfânt, scăldat într-o lumină extraordinară, în ceruri, printre comorile Tatălui meu, acolo unde domnesc pacea şi bucuria îngerilor, ba încă şi mai sus." (...)

XLIII.

Şi după ce s-a rugat în felul acesta, Domnul i-a zis: "Să se bucure şi să se veselească inima ta! Căci ţi-au fost date toate darurile şi tot harul, de la Tatăl meu din ceruri, de la Mine şi de la Spiritul Sfânt. Sufletul care va chema numele tău în ajutor nu numai că nu se va căi, dar va găsi milă, mângâiere, sprijin şi bucurie, atât în veacul acesta, cât şi în cel viitor înaintea Tatălui meu din ceruri."

XLIV.

Domnul se întoarse apoi către Petru şi îi zise: "A sosit clipa să începi cântarea!" Iar când Petru a început cântarea, toate puterile cereşti au răspuns în cor "Aleluia!" Atunci chipul Maicii Domnului străluci mai tare decât lumina. Apoi se ridică şi îi binecuvântă cu mâna ei pe apostoli. Şi toţi îl slăviră pe Dumnezeu. Iar Domnul, desfăcându-şi mâinile neîntinate, îi primi sufletul sfânt şi curat.

XLV.

Când sufletul ei a ieşit din trup, locul s-a umplut de o mireasmă plăcută şi de o lumină extraordinară. Iar din ceruri se auzea un glas zicând: "Fericită eşti tu între femei!" Atunci Petru, eu, Ioan, Pavel şi Toma am alergat şi i-am îmbrăţişat picioarele slăvite, ca să ne sfinţim. Cei doisprezece apostoli i-au aşezat trupul cinstit şi sfânt într-un sicriu şi l-au luat cu ei. (...)

XLVIII.

După săvârşirea minunii apostolii ridicară sicriul şi aşezară sfântul şi cinstitul trup în Ghetsimani, într-un mormânt proaspăt făcut. Şi îndată din sfântul mormânt al stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu au început să iasă miresme neasemuit de plăcute. Trei zile la rând s-au auzit glasurile unor îngeri nevăzuţi, slăvindu-L pe Copilul ei, Cristos, Dumnezeul nostru. După trei zile glasurile au încetat. Câţi se aflau acolo au ştiut că trupul ei curat şi slăvit se strămutase în paradis. (...)

L.

Noi, apostolii, după ce am privit slăvita urcare la cer a trupului ei sfânt, am lăudat pe Dumnezeu pentru că ne-a arătat minunile Sale cu prilejul dezlegării de această lume a Maicii Domnului nostru Isus Cristos. Să ne învrednicim cu toţii de rugăciunile şi mijlocirile ei, sub sfânta ei ocrotire, bunăvoinţă şi protecţie, atât în veacul acesta, cât şi în cel viitor, slăvindu-L deopotrivă, în orice clipă şi în orice loc, pe Fiul său Unul-Născut, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.