PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA 

Maria în aparițiile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Pellevoisin

Erau timpuri grele pentru Biserică. Spre sfârșitul secolului trecut, potrivit vedeniei lui Leon XIII, Satana scăpat din lanțuri, s-a repezit cu toată furia asupra Bisericii. Anticlericalismul a atins forme nemaicunoscute. La 8 decembrie 1869, papa Pius IX inaugura la Roma Conciliul I Vatican, iar francmasoneria inaugura la Napoli un anticoncilliu la care luau parte 700 de delegați ai lojelor din toată lumea. A fost votată următoarea rezoluție:

"Liber-cugetătorii reclamă învățământ de toate gradele gratuit, obligatoriu, exclusiv laic și materialist. Cât privește problema filosofică și religioasă, având în vedere că ideea de Dumnezeu este izvorul și sprijinul oricărui despotism și al oricărui rău, având în vedere că religia catolică este cea mai completă și cea mai teribilă personificare a acestei idei, liber-cugetătorii își iau angajamentul să muncească pentru abolirea promptă și radicală a catolicismului, pentru uciderea lui pe toate căile, inclusiv prin lupta revoluționară".

Prin acapararea statelor papale, în 1870, Sfântul Părinte devine prizonier în Vatican.

Biserica din Franța primește lovituri grele ca urmare a vechii ambiții a germanilor de a stăpâni lumea. Bismarck declara în 1870: "Forța catolicismului este în Franța. Dacă vom reuși să o distrugem vom fi stăpânii latinilor!" Iar ambasadorul său din Franța îi dădea această instrucțiune: "E în interesul Imperiului (german) ca Franța să fie divizată și slăbită, ca ea să fie pe cât posibil roșie (comunist-socialistă) și ca anticlericalii să ajungă stăpânii ei". In 1871, Parisul e din nou în flăcări după ce Franța fusese zdrobită de prusaci. Episcopul de Paris, Mons. Darboy, cu vreo 30 de preoți sunt puși la zid și împușcați.

În această situație, Sfânta Fecioară intervine din nou în Franța. Apare în 1876 la Pellevoisin, o mică localitate cu circa o mie de suflete, din dieceza de Bourges. Apare tot unei ființe umile, Estellei Faguette, o servitoare bolnavă în ultimul grad. Doctorul constatase nu numai leziuni pulmonare de origine tuberculoasă, dar și o tuberculoză osoasă care îi paralizase mâna dreaptă. La începutul lui februarie 1876, Estella era considerată pierdută. Medicul declară că nu mai este nimic de făcut, și se pregătește înmormântarea. Bolnava așterne pe hârtie o rugăciune pe care o pune la picioarele Maicii Domnului de la Lourdes:

"O buna mea Mamă, scrie muribunda, nu uita că sunt fiica ta și că te iubesc. Dobândește de la dumnezeiescul tău Fiu, spuse ea, sănătatea sărmanului meu trup... Dacă nu poți, din cauza păcatelor mele să-mi obții vindecarea completă, poți să-mi obții măcar un pic de forță ca să pot câștiga o bucată de pâine pentru mine și pentru părinții mei. Altfel părinții mei ajung cerșetori. Adu-ți aminte ce ai suferit tu când Isus era întins pe cruce... Dacă vrei, Fiul tău mă poate vindeca. Îți promit, buna mea Mamă, că dacă îmi dobândești harul pe care ți-l cer, voi face tot ce va depinde de mine pentru gloria ta și a dumnezeiescului tău Fiu".

Își aștepta liniștită sfârșitul când, în noaptea de 14 spre 15 februarie, apare diavolul la capătul patului. Era îngrozitor la vedere. Dar, imediat, îi apare Sfânta Fecioară care îl pune pe fugă pe diavol. Acesta dispare scuturându-i puternic patul: "Nu te teme, îi spune Sfânta Fecioară. Curaj! Vei mai suferi cinci zile în cinstea celor cinci răni ale Fiului meu. Sâmbătă vei fi moartă sau vindecată". În continuare, îi apare în fiecare noapte, iar în noaptea de vineri spre sâmbătă e vindecată complet. Medicii care o declaraseră incurabilă, o declară vindecată total.

În cele 15 apariții câte au fost în total, Sfânta Fecioară adresează Estellei apelul obișnuit și îndeamnă la convertire, la pocăință, recomandă evlavie la Inima lui Isus ca modalitate de ispășire pentru păcate, prevestește primul război mondial ca pedeapsă pentru păcatele omenirii și se plânge în mod deosebit de profanarea Sfintei Euharistii prin împărtășanii sacrilege, din partea peroanelor consacrate lui Dumnezeu: "ceea ce mă îndurerează cel mai mult este lipsa de respect față de Fiul meu în Sfânta Împărtășanie și atitudinea la rugăciune când mintea este ocupată de alte lucruri. și mă refer la persoanele care pretind că sunt evlavioase".

Un mare savant al timpurilor moderne, P. Garrigou Lagrange, cunoscut nu numai pentru știința sa biblică dar și pentru pietatea sa, a găsit o semnificație a apariției de la Pellevoisin. Scrie în cartea sa "Maica Mântuitorului și viața noastră interioară":

"În 1876 la Pellevoisin, Maria se arată Estellei Faguette paralizată și tuberculoasă și o face să înțeleagă că vrea să vindece totodată și Franța, din care Satana a făcut o tuberculoasă și o paralizată prin învățături greșite și legi nelegiuite. Scoasă din lanțurile sale, Franța trebuie să-și redobândească sănătatea, să revină la rugăciune, să revină la tradițiile seculare ale credinței".

Dar e ceva și mai interesant în aceste apariții de la Pellevoisin. În toate cele cincisprezece apariții, e prezent diavolul care dispare imediat când apare Sfânta Fecioară. și în toate cele cincisprezece apariții, Sfânta Fecioară apare îmbrăcată cu veșminte foarte asemănătoare cu veșmintele liturgice, cu care se îmbrăcă preotul la Sfânta Liturghie. La cea de-a șasea apariție, Sfânta Fecioară ia capetele cingolului cu care era încinsă și le strânge la pieptul ei, vrând să atragă parcă atenția asupra simbolismului acestei piese din îmbrăcămintea preoțească. Simbolismul apare în rugăciunea pe care o rostește preotul în timp ce ia cingolul: "Precinge me, Domine, cingulo puritatis" ("Încinge-mă, Doamne, cu cingătoarea curăției și stinge în mine patima necurăției, ca să rămână în mine virtutea înfrânării și a castității").

Aceste apariții, în care diavolul dispare când apare Sfânta Fecioară, ne confirmă încă o dată cât de actuale sunt cuvintele din primele capitole ale Genezei: "Dușmănie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța femeii; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei apuca călcâiul" (Gen 3,15). E un conflict care va dura până la sfârșitul lumii. Satana e căpetenia duhurilor infernale; în fruntea duhurilor cerești stă Regina îngerilor. Cel care a spus «nu» lui Dumnezeu, este în veșnic război cu cea care a spus «da».

Dușmănia șarpelui împotriva femeii, adică a Mariei, se manifestă în nenumărate forme. E interesantă observația pe care o face episcopul american Fulton Sheen: "Maria este unica Mamă care este insultată și înjurată. Nimeni nu a spus vreodată un cuvânt insultător la adresa mamei lui Mahomed sau a lui Stalin, nimeni nu a rostit vreun cuvânt de dispreț la adresa mamei lui Iuda".

E foarte îngrozitor și faptul petrecut cu mulți ani în urmă, fapt care a zguduit lumea întreagă, când un dezechilibrat mintal, instrumentalizat de forța celui Rău a lovit cu un ciocan în statuia Pieta a lui Michelangelo din San Pietro. Nu a lovit în Isus pe care Mama îl ținea în brațe, ci a lovit în fața Mariei, intenționând să-i sfărâme capul.

Apoi, faptul că Maria apare la Pellevoisin în veșminte preoțești, arată legătura intimă dintre ea și preot. Cunoscutul om al Bisericii din Franța, părintele Olier, spunea: "Dumnezeu a făcut două minuni în Biserică: Sfânta Fecioară și preotul". Două minuni nedespărțite, Maria, mama Preotului veșnic, are o iubire și o grijă cu totul specială față de preoți, care sunt imaginea vie a lui Isus Cristos. Conciliul, în documentul consacrat preoției, reamintește legătura de iubire dintre preot și Sfânta Fecioară: "Mamă a Marelui Preot Veșnic și Regină a Apostolilor, ocrotitoare a preoților în slujba lui, ea trebuie iubită și cinstită de preot cu iubire filială" (PO 18).

Fără îndoială că preotul constituie una din țintele preferate ale Satanei. Cine rămâne alături de Sfânta Fecioară poate fi sigur că va fi victorios împreună cu ea. E un adevăr pe care îl găsim astfel ilustrat într-una din amintirile biografice ale Sfântul Ioan Bosco:

"Am început să străbat acea vale spațioasă până am ajuns la picioarele unui munte înalt pe care se putea urca numai pe o scară. Dar toată scara era plină de șerpi mari gata să-și bage colții în oricine ar fi urcat. Eram sfârșit de oboseală și de drum, lipsit de putere, gata să leșin, când o Doamnă, îmbrăcată foarte frumos, m-a luat de mâini, zicându-mi: «Vino cu mine. Ai muncit pentru cinstea mea și m-ai invocat de atâtea ori: e drept ca acum să primești răsplata cuvenită. Împărtășaniile făcute în cinstea mea îți merită salvarea din pericolul la care te-a adus dușmanul sufletelor». și mi-a făcut semn s-o urmez pe scara aceea. Cum și-a pus piciorul pe scară, șerpii și-au întors în altă parte capetele lor purtătoare de otravă și nu s-au m-ai întors spre noi decât atunci când deja eram departe de ei".


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire