LITURGIE

Inima Neprihănită a Mariei

II

Ca să se descopere gândurile din multe inimi.

Dumnezeu, care este iubire, se uită la inimile umane şi le caută. Aceste inimi sunt chemate la şcoala Inimii lui Isus şi a Inimii Neprihănite a Mariei, ca să înveţe adevărata iubire. Inima constituie ceea ce are omul mai lăuntric şi mai personal, culmea vieţii sale afective, intelectuale, morale şi religioase. Totul din om se află în inima sa. În inimă se formează şi se fixează destinul său, căci acolo este centrul oricărei conştiinţe şi a oricărei decizii personale. Atât valorează un om, cât valorează inima sa, conştiinţa sa, dorinţele sale, iubirea sa. Tot destinul omenirii şi întregul sens al istoriei se joacă în inima oamenilor.

Dumnezeu vrea să reînnoiască inimile umane rănite de păcat şi să le atragă la dânsul, căci numai el este în stare să satisfacă toate aspiraţiile lor cele mai profunde. Dumnezeu trebuie slujit şi iubit din toată inima; lui trebuie să ne dăruim cu totul. Cuvintele, acţiunile, riturile, toate trebuie să fie expresia unei adevărate iubiri. În Vechiul Testament, Dumnezeu se plânge prin gura profetului: Acest popor mă cinsteşte numai cu buzele, inima lui însă este departe de mine (Is 29,13). Întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, prin post, prin lacrimi şi suspine. Sfâşiaţi-vă inima şi nu hainele! (Ioel 2,12-13). Lepădaţi de la voi toate păcatele pe care le-aţi săvârşit împotriva mea şi faceţi-vă o inimă nouă! (Ez 31,33). Le voi da o inimă şi un alt mod de a lucra (Ier 32,39; cf. Ez 36,26-27).

Din interior, din inima oamenilor, spune Isus, ies hotărârile rele, necurăţiile, furturile, omorurile, adulterele, desfrânarea, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi pătează omul (Mc 7,21-23). Noua alianţă cu Dumnezeu aduce omului eliberarea de păcat şi îi dă o inimă nouă, după modelul Inimii lui Isus şi al Inimii Neprihănite a Mariei.

Inima Mariei este reuşita minunată a adevărului, a harului şi a iubirii lui Cristos, care a venit pe acest pământ să refacă inima omului. În timpul Bunei-Vestiri, în Inima Mariei au fost jucate destinul omenirii şi sensul istoriei. În Inima umilă a Fecioarei Maria credinţa a exprimat acel Da, adică: Amen-ul care deschide inima umană pentru planul lui Dumnezeu.

Inima Mariei este o inimă plină de har (cf. Lc 1,28) ).

Inima Mariei este o inimă nespus de curată, neprihănită, care niciodată nu a cunoscut nici cea mai mică pată a păcatului, care niciodată nu a fost sub stăpânirea răului, care întotdeauna a trăit sub influenţa lui Dumnezeu (cf. Gen 3,15; Ap 12,1-17).

Inima Mariei este o inimă extrem de smerită. S-a uitat Dumnezeu la smerenia slujitoarei sale, spune Maria; de acum înainte, toate popoarele mă vor numi fericită" (Lc 1,48)

Inima Mariei este o inimă plină de încredere în Dumnezeu; o inimă care aderă cu totul la Cuvântul lui Dumnezeu. Plină de Duhul Sfânt, Elisabeta îi spune Mariei: Fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cuvintele spuse ei de Domnul (Lc 1,45).

Inima Mariei este o inimă mereu disponibilă să împlinească voia lui Dumnezeu, dispusă să slujească Domnului. Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău! (Lc 1,38).

Inima Mariei este o inimă plină de dragoste faţă de Dumnezeu, dăruită cu totul Preasfintei Treimi. Din Inima Mariei urcă spre Dumnezeu rugăciunea, adoraţia, iubirea, lauda, recunoştinţa. Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul, şi Duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu (Lc 1,46-47).

Inima Mariei este o inimă care trăieşte pentru Isus, care caută prezenţa lui Dumnezeu. Când Isus a dispărut, pentru a rămâne la templu, Maria îl caută timp de trei zile. (cf. Lc 2,41-50).

Inima Mariei este foarte interesată de înfăptuirea operei lui Dumnezeu în lume, de istoria mântuirii oamenilor, de misiunea lui Isus, dumnezeiescul său Fiu. Maria a păstrat toate aceste întâmplări şi le medita în inima ei (Lc 2,19). Cuvântul meditat în sens scripturistic înseamnă că face parte din categoria cuvintelor "dabar", cu forţă interioară, cu puterea Duhului Sfânt, precum proclamarea şi istorisirea în Revelaţie.

Inima Mariei este o inimă plină de generozitate şi de caritate. Ea se duce la verişoara sa Elisabeta şi o ajută timp de trei luni (cf. Lc 1,39-56).

Inima Mariei este o inimă atentă faţă de nevoile altora, o inimă plină de delicateţe. La nunta din Cana ea şi-a dat seama de situaţia acelor miri cărora li s-a terminat vinul şi dobândeşte de la Fiul său prima minune: schimbarea apei în vin. Din această cauză mai putem spune că Inima Mariei este puternică asupra atotputerniciei lui Dumnezeu (cf. In 2,1-12).

Inima Mariei este o inimă curajoasă, o inimă îndurerată, care a cunoscut jertfa. Cu ocazia prezentării lui Isus la templu, bătrânul Simeon i-a spus Mariei: Şi prin inima ta va trece o sabie (Lc 2,35). Pe Calvar Inima Mariei s-a alăturat, într-un chip sublim şi eroic, la suferinţele dumnezeiescului fiu, Isus Cristos, pentru ca sufletele să dobândească viaţa veşnică. Tot ceea ce Isus a simţit, Maria a resimţit în inima sa.

Inima Mariei este un izvor nesecat de milă şi îndurare.

Inima Neprihănită a Mariei este o minune de dragoste maternă faţă de Isus şi faţă de toţi oamenii, fiindcă numai ea a înţeles exact cuvintele Mântuitorului de pe cruce: Femeie, iată fiul tău! şi: Iată mama ta (In 19,27).

După cultul Preasfintei Inimi a lui Isus, este în ordinea înţelepciunii divine ca să fie cinstită Inima Neprihănită a Mariei. Se cuvine, spune papa Pius al XII-lea, ca poporul creştin, care a primit viaţa dumnezeiască a lui Cristos prin Maria, după ce a adus cinstirea ce se cuvine Inimii Preasfinte a lui Isus, să se aducă şi inimii preaiubitoare a mamei sale cereşti omagii asemănătoare de pietate, de iubire, de recunoştinţă şi de reparaţie. Aşa cum papa Leon al XIII-lea a consacrat întreg neamul omenesc Inimii Preasfinte a lui Isus, tot aşa a voit şi papa Pius al XII-lea să consacre întreaga familie umană Inimii Neprihănite a Mariei. Noi dorim, mai spune Pius al XII-lea, ca ori de câte ori împrejurările o cer, să se facă această consacrare în dieceze, în parohii, precum şi în familii.

Papa s-a făcut ecoul cuvintelor preasfintei Fecioare Maria de la Fatima. Pentru mântuirea sufletelor, Dumnezeu vrea să stabilească în lume evlavia către Inima Neprihănită. Când lumea se abrutizează, îşi pierde sensibilitatea, când omenirea se militarizează şi spiritul de cazarmă tinde spre brutalitate şi război, spre cruzime şi insensibilitate, Maria intervine din cer şi lasă să iasă din Inima ei Neprihănită lacrimi de mamă, pline de duioşie şi milă. La 10 octombrie 1925, sfânta Fecioară a spus sorei Lucia: Copilul meu, priveşte inima mea străpunsă de spinii blasfemiilor şi ai nerecunoştinţelor oamenilor. Făgăduiesc că voi fi de faţă în ceasul morţii cu harurile necesare mântuirii tuturor acelora care se vor spovedi în prima sâmbătă din lună, timp de cinci luni consecutiv, vor recita rozariul şi vor medita un sfert de oră asupra celor cincisprezece mistere ale rozariului, îndeplinind aceste acte în spirit de reparaţie faţă de Inima mea Neprihănită.

Influenţa iubitoare şi puternică a Fecioarei Maria urmăreşte convertirea inimilor noastre la Dumnezeu, creşterea lor în harul lui Cristos, păstrarea lor în ascultare faţă de Duhul Sfânt, întărirea lor în faţa asalturilor diavoleşti şi a atracţiilor spre păcat, deschiderea lor mai largă spre Dumnezeu şi aproapele, ca să bată în ritmul Inimii lui Isus, focar arzător de iubire. Acolo unde este Inima Mariei, acolo şi inima omului este în mâinile lui Dumnezeu şi diavolul se retrage. Inima Mariei şi Inima Preasfântă a lui Isus sunt strâns unite. Inima Mariei ne conduce la Inima lui Isus, "Regele şi centrul de atracţie al tuturor inimilor" omeneşti, fiindcă iubirea inimii ei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele este idealul oricărei inimi. (după Religia iubirii pag. 33)