Alte predici
Transformarea
Duminica Învierii Domnului
Ieri noapte, pentru prima oară în ultimii 26 de ani, Vigilia Pascală a fost celebrată în Bazilica San Pietro fără Papa Ioan Paul al II-lea. Biserica merge însă înainte, chiar și când Papa este bolnav. Suntem ca o familie în care tatăl s-a îmbolnăvit: noi, ceilalți, trebuie să strângem rândurile. Cardinalul care a celebrat Liturghia a oferit o frumoasă predică. Vorbind despre Învierea lui Cristos, el a subliniat faptul că aceasta reprezintă evenimentul central și cel mai mare din istorie, fiind și speranța noastră pentru viitor. Cu toate acestea, Învierea este mai mult decât un eveniment de care ne amintim și mai mult decât o speranță spre care privim; Învierea are loc chiar acum. Cardinalul s-a referit apoi la adulții ce urmau să fie botezați. Ei urmau să experimenteze moartea și învierea lui Cristos în Sacramentele Paștelui - Botezul, Confirmarea și Euharistia.
O veche legendă ilustrează puterea morții și învierii lui Cristos. Ea vorbește despre un călugăr care a descoperit coroana cu spini care a fost pusă cu forța pe capul lui Isus. Acoperită cu sânge, coroana nu era deloc plăcută văzului. Călugărul a luat-o și a pus-o într-un altar lateral al unei biserici. Oamenii veneau, se uitau la ea, și apoi plecau. Le amintea de urâțenia și de cruzimea păcatului, a propriilor lor păcate. Coroana cu spini a rămas acolo până în dimineața Paștelui, când călugărul, odată cu răsăritul soarelui, a venit la biserică. Se gândea că amintirea sângeroasă a patimilor lui Cristos trebuie scoasă, dat fiind că Postul se încheiase și urma celebrarea Învierii. Apropiindu-se de altarul lateral din biserică, el a simțit o mireasmă stranie. Soarele strălucea în biserică astfel că nu își dădea bine seama ce se întâmplare. Razele cădeau chiar în mijlocul coroanei de spini. Doar că din spini apăruseră acum splendizi trandafiri, ce inundau biserica cu un miros plăcut.
Această mică poveste surprinde ceva din transformarea pe care o aduc Paștile. După cum am auzit în lecturile din această dimineață, învierea lui Isus schimbă rușinea păcatului în iertare, iar paralizia disperării în speranță.
Un om care a făcut o remarcabilă călătorie de la disperare la speranță a fost faimosul actor și producător Mel Gibson. Așa după cum vede un om din exterior, ca mine, și probabil ca Dvs, Mel nu avea de ce să se plângă. Cariera de succes îi adusese milioane de dolari. Mii de fani îl adorau. Iar în familie toate mergeau bine. Și totuși, se simțea gol, mizerabil chiar. Într-o zi a stat de vorbă cu tatăl său dar, cam ca toți bărbații, nu a pus problema direct, nu și-a mărturisit sentimentele, ci doar l-a întrebat: "Crezi că există vreo situație fără ieșire?" Tatăl i-a răspuns: "Nu, Isus Cristos a murit pentru noi - și a înviat din morți. În această viață nu poate să existe vreo situație fără speranță." Din acel moment, Mel Gibson a început să își aprofundeze credința în care a fost crescut. În final a produs un film, "Patima lui Cristos", ca o mărturie de credință... și de speranță.
În Duminica Paștelui, Isus ne invită să ne reînnoim credința și speranța în El. Pentru mulți din parohiile noastre, Paștile sunt punctul culminant al unui lung drum. În timpul Vigiliei Pascale îi botezăm și îi primim în Biserică. Toamna trecută ei au început procesul numit catecumenat, în timpul căruia au învățat despre Isus, despre predicarea Sa, despre cum ne-a spus El să ne trăim viața. Pentru mulți alții, acest Post a fost un proces de reînnoire prin rugăciune, mărturisirea păcatelor și jertfe.
O fată de la liceu mi-a spus ce a făcut ea în timpul Postului, și doresc să vă împărtășesc și vouă experiența ei, pentru că ilustrează ceva despre Paști. Ea s-a hotărât ca în timpul Postului Mare să renunțe la pâine. Desigur, nu pare un lucru extraordinar, dar pentru ea era alimentul favorit, și de fapt nimeni nu poate să își dea seama la ce renunță până când nu încearcă și vede cât de mult pâinea este parte a dietei de zi cu zi. După patruzeci de zile de Post, i s-a făcut foame de pâine. În dimineața de Paști, a copt o pâine în cuptor. Și-a tăiat o felie din pâinea caldă, și a mâncat-o... fără unt, fără gem și fără nimic altceva. A fost pentru ea cea mai delicioasă masă.
Probabil mulți dintre voi vă gândiți acum la felia caldă de pâine și nu vă mai stă mintea la predica mea. Ceea ce doresc însă eu să subliniez este simplu. Ea i-a oferit un sacrificiu lui Isus - și chiar și la un nivel foarte uman ea a experimentat ceva din bucuria Paștelui. Este ceva frumos să ajungi în această zi după ce te-ai pregătit și te-ai sacrificat în așteptarea ei.
Vreau în această dimineață să vă spun un secret. Chiar dacă nu ați făcut nimic pentru a vă pregăti de Paști, Isus dorește să trăiască împreună cu voi bucuria acestei zile. Un creștin din secolul al IV-lea a spus-o mai bine decât aș putea-o spune eu. De aceea voi încheia cu un citat dintr-o predică pascală a Sf. Ioan Gură de Aur:
"Este cineva sătul de atâta post?
Să vină să își primească plata!
Dacă cineva s-a trudit de la prima oră,
să vină să își primească răsplata cuvenită;
Dacă cineva a venit după ceasul al treilea,
să vină cu recunoștință la Sărbătoare!
Iar dacă a sosit după ora a șasea,
să vină fără îndoieli; pentru că și el va fi primit.
Și dacă cineva a întârziat până după ora a noua,
să vină fără să ezite; să vină și el.
Și celui care a sosit doar în ceasul al unsprezecelea,
să vină fără teama că a întârziat.
Pentru că Domnul este binevoitor și îl primește pe ultimul ca pe primul.
El îi odihnește pe cei veniți în ceasul al unsprezecelea
ca pe cei care au trudit de la început.
Unuia El îi dăruiește, pe altul îl răsplătește.
El acceptă lucrările și se bucură de strădanie.
Cinstește faptele și laudă intenția.
Să intrăm în bucuria Domnului!
Primul și ultimul deopotrivă primiți răsplata voastră;
bogat și sărac, bucurați-vă împreună!
Cumpătați și leneși, celebrați ziua!
Voi care ați ținut post, și voi care nu ați ținut,
Bucurați-vă astăzi pentru că Masa este bogată!
traducere și adaptare după pr. Phil Bloom