LITURGIE

Regele deghizat
Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, 26 februarie 2006
Lectura: Matei 25,31-46
pr. Anthony M. Coniaris

Odată demult trăia un rege care se hotărâse să testeze caracterul oamenilor săi. Deghizat în ţăran, el a călătorit prin ţara sa şi de cele mai multe ori a fost tratat cu dispreţ. Şi-a dat seama că onoarea cu care era tratat ca rege nu venea din respectul pe care îl simţeau pentru bunătatea sa; mai degrabă era rezultatul fricii lor faţă de funcţia şi puterea sa. La un moment dat, unul dintre supuşi l-a recunoscut. A protestat spunându-i să se întoarcă pe tron, să îşi ia hainele împărăteşti şi să conducă aşa cum face un rege.

Mai există un Rege ce călătoreşte deghizat. El s-a născut nu într-un palat regal ci într-o peşteră de animale. Deşi Rege, nu s-a născut din regi, ci dintr-o simplă fecioară. Deşi Rege, a trăit şi a muncit ca tâmplar în micul oraş Nazaret.

A apărut în alt chip

După Învierea din morţi, Isus "s-a arătat în alt chip" (Marcu 16,12). Discipolii săi nu l-au recunoscut imediat. Maria Magdalena, pe când era lângă mormânt, l-a confundat pe Isus cu grădinarul (Ioan 20,15). Pe drumul spre Emaus, cei doi discipoli au crezut că este un străin (Luca 24,18). Apostolilor care pescuiau pe lacul Galileii, Isus le-a părut un necunoscut, până când Ioan i-a spus lui Petru: "Domnul este!" (Ioan 21,7).

Isus ne-a arătat astfel că este prezent în toţi oamenii. El ne spune la fel şi în Evanghelia de astăzi. Afirmă că El a fost cel înfometat şi însetat, gol şi bolnav, străin şi întemniţat în cei pe care noi i-am hrănit şi le-am dat să bea, i-am îmbrăcat şi i-am vizitat. El a fost de asemenea prezent în cei care au fost în situaţii dificile şi noi nu i-am ajutat. "Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu mi-aţi făcut." Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu şi creaturile sale sunt identice prin natură ci prin har, ca membre ale Trupului Său, ca imagini vii ale Sale, ca temple ale Lui. Acesta este misterul prezenţei vizibile a lui Cristos între noi, astăzi. Sf. Ioan Gură de Aur ne spune că mai sfânt decât altarul de piatră din biserică este altarul uman aflat la fiecare colţ de stradă, pentru că pe primul se oferă Cristos, pe când al doilea este chiar Cristos.

Nici pentru un milion de dolari.

La încheierea celui de-al doilea război mondial, un tânăr ofiţer din armata Statelor Unite ajunsese pe o insulă din Pacificul de Sud, unde era o mare colonie de leproşi. Plimbându-se pe acolo a văzut o călugăriţă ce îngrijea bolnavii. Când soldatul a văzut picioarele infectate şi rănile supurând, l-au luat ameţelile. S-a uitat la soră cum, cu calm şi profesionalism, curăţa rănile, le ungea şi apoi le bandaja. Uimit de gesturile senine ale călugăriţei, soldatul a exclamat: "Nu aş face aşa ceva nici pentru un milion de dolari!" Impasibilă, fără măcar să se întoarcă spre el, ea i-a răspuns: "Nici eu!" Pentru un milion de dolari nu ar fi atins acele răni urâte, dar pentru că Cristos se află în acei oameni respinşi de societate, ea şi-a părăsit casa, a mers mile depărtare pentru a-i îngriji, pentru a-l îngriji pe Regele deghizat.

Doamna Grasă.

J. D. Salinger, în cartea sa "Franny and Zooey" vorbeşte despre Doamna Grasă, ce stătea toată ziua pe verandă, alungând muştele şi cu radioul dat la maxim. El o descrie ca având "picioare groase, cu venele vizibile", şi fiind măcinată de cancer. Apoi Salinger întreabă: "Ştiţi cine este de fapt Doamna Grasă? [...] Este Cristos însuşi. Cristos însuşi..."

Isus este adesea reprezentat în imaginile religioase ca un bărbat foarte chipeş - înalt, cu un nas ferm, privire prietenoasă şi o faţă radiantă -, o persoană pe care oricine ar vrea-o pe lista de invitaţi la o petrecere. Dar Evanghelia de astăzi sugerează că imaginea lui Salinger despre Cristos, ca Doamna Grasă, ar putea să fie mai aproape de realitate decât ceea ce vedem noi în icoane. Cristos ne apare astăzi deghizat aşa cum le-a apărut discipolilor Săi după înviere. Vine la noi ca o persoană oarecare, ca ultimul dintre oameni: înfometat, gol, însetat, străin, întemniţat, ţigan, doamnă grasă. Regele deghizat.

O ştire din Calcutta.

O ştire de la Associated Press din Calcutta, India, spunea: Semnul de deasupra uşii anunţă: "Casă pentru săracii pe moarte". Înăuntru 66 de bărbaţi şi 72 de femei stau în paturi amărâte, aşteptându-şi sfârşitul. Aceşti oameni sunt produsul acestui oraş suprapopulat, în care cu greu se mai îngrijeşte cineva de altcineva. Unii au venit din spitale, trebuind să elibereze patul deşi erau pe moarte, pentru alţii care însă au şansă să fie trataţi şi salvaţi. Alţii vin din rândul miilor de persoane ce trăiesc pe străzi. De muncă se găseşte cu greu, iar cerşitul nu merge bine. Oameni ca aceştia mor anonimi. Pe vremuri, nişte camioane îi ridicau şi îi aruncau apoi într-un râu, braţ al Gangelui. Apoi în 1952, Maica Tereza a luat o casă ce fusese folosită pentru a-i adăposti pe pelerinii hinduşi şi a amenajat-o pentru muribunzi. De atunci, 18.000 de persoane au trecut prin această casă. Din aceştia, 8.500 au murit. Uimitor însă, ceilalţi şi-au refăcut forţele şi dorinţa de a trăi.

Ceea ce a făcut-o pe Maica Tereza să părăsească confortul pentru acei oameni uitaţi? De ce nu fac ca ea agnosticii? De ce nu ateiştii? De ce nu umaniştii? Simplu! Pentru că ei nu au etica lui Cristos: "întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie mi-aţi făcut." Regele deghizat!

Cristos suferă în oameni.

Un soldat din primul război mondial povestea că la un moment dat s-a împiedicat de trupul unui german mort, un biet tânăr. Uitându-se la el, i s-a părut că soldatul mort dispare iar în locul lui l-a văzut pe Cristos pe Cruce. De atunci, oricând a mai văzut un om suferind, în acel om l-a văzut pe Cristos, pe cruce, ţintindu-l cu privirea, cerându-i să îi împărtăşească suferinţa şi să i-o aline. Regele deghizat!

Sf. Martin de Tours.

Există o veche legendă despre Martin de Tours, un soldat roman creştin. Într-o zi de iarnă grea, un cerşetor l-a oprit. Martin nu avea bani, dar a văzut că omul tremura de frig. Şi-a dat jos pelerina de soldat, uzată cum era, a rupt-o în două şi jumătate i-a dat-o cerşetorului. În acea noapte Martin a avut un vis. A văzut toţi îngerii din cer şi Isus stând în mijlocul lor, învelit cu o jumătate de pelerină de soldat roman. Unul dintre îngeri l-a întrebat: "Stăpâne, de ce porţi această manta ponosită? Cine ţi-a dat-o?" Iar Isus i-a răspuns: "Slujitorul meu Martin mi-a dat-o." Regele deghizat!

Lucruri simple.

Lucrurile de care vorbeşte Isus în parabola de astăzi sunt lucruri simple. Oricine poate să le dea: o bucăţică de pâine, un pahar de apă, un cuvânt de mângâiere, o haină, o vizită. Nimeni nu este atât de sărac încât să nu îi poată da nimic Regelui deghizat. Sf. Ioan Gură de Aur spune că dacă Biserica ar ajunge în punctul acela în care nu ar avea nimic să dea săracilor, sfântul potir şi alte vase liturgice trebuie să fie atunci topite pentru a face bănuţi din care să fie ajutaţi săracii ce trăiesc pe lângă biserici.

"Când va veni Fiul Omului întru slava Sa... se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii... Va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii... Va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui." Criteriul Judecăţii de Apoi ce o va face Dumnezeu este iubirea pe care i-am arătat-o Regelui deghizat: "Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, mie Mi-aţi făcut."

Regele deghizat!