LITURGIE

Reţeta în trei părţi a lui Cristos pentru Post
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, 5 martie 2006
Lectura: Matei 6,14-21
pr. Anthony M. Coniaris

În Evanghelia de astăzi, Domnul nostru Isus Cristos ne oferă o reţetă în trei părţi pentru Post: iertarea, postul şi adunarea de comori în ceruri. Mai întâi iertarea. Problema cu lumea noastră de astăzi este că am construit prea multe ziduri. Cortina de Fier. Cortina de Bambus. Ziduri între rase. Ziduri între soţi şi soţii, între părinţi şi copii. Ziduri între oameni şi Dumnezeu. Unul dintre cele mai bune moduri de a dărâma aceste ziduri este iertarea.

Să începem cu zidurile dintre om şi Dumnezeu. Aceste ziduri sunt construite de păcat. În timpul Postului Mare, Biserica ne cheamă să privim la Crucea lui Isus şi la marea sa milostivire. Ea ne invită să venim la Cristos în Post, în marele Sacrament al Spovezii, să schimbăm păcatele noastre cu bogăţiile harurilor Sale, să gustăm şi să experimentăm noi înşine dulceaţa iubirii Sale plină de iertare. Primind iertarea Sa, Dumnezeu ne cheamă să îi iertăm pe toţi cei care ne-au rănit şi să căutăm să obţinem iertarea celor pe care noi i-am rănit. Dumnezeu ne oferă iertarea Sa în mod generos. Dar iertarea Sa ne obligă să îi iertăm pe ceilalţi.

Tocmai aceasta ne spune Isus în lecţia din Evanghelia de astăzi: "Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre". Creştinismul începe cu iertarea din partea Domnului nostru. Dar nu se încheie aici. Pentru că am fost iertat şi zilnic sunt iertat de Dumnezeu pentru multele mele păcate, sunt obligat să îi iert pe ceilalţi. Astfel Postul Mare devine un timp pentru a dărâma zidurile în primul rând dintre om şi Dumnezeu şi apoi între semeni - ziduri create de duşmănie şi ură; ziduri mai tari decât oţelul sau betonul; ziduri pe care doar iertarea le poate distruge.

Pr. Alexander Schmemann a scris: "Triumful păcatului, principalele semne ale domniei sale asupra lumii, sunt diviziunile, opoziţiile, separările, ura. De aceea, prima spărtură în această fortăreaţă a păcatului este iertarea: întoarcerea la unitate, solidaritate, iubire. A ierta înseamnă a pune între mine şi 'duşmanul' meu iertarea radiantă a lui Dumnezeu Însuşi. A ierta înseamnă a respinge impasurile fără speranţă ale relaţiilor umane şi a le raporta la Cristos. Iertarea este cu adevărat o 'pătrundere' a Împărăţiei în această lume decăzută şi păcătoasă". Prima noastră provocare pentru Post este deci aceea de a primi iertarea lui Dumnezeu şi de a ierta.

Postul.

A doua parte a reţetei Domnului nostru pentru Postul Mare constă în a posti: "Când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie".

Există multe motive cât se poate de justificate pentru a posti, însă principalul este iubirea. Iubirea a fost unul dintre principalele scopuri ale postului în Biserica primară. De exemplu, atunci când creştinătatea avea mai puţin de un secol, un scriitor creştin, Hermas, a scris un interviu cu un înger despre post. Întrebat ce fel de post ţine, Hermas a răspuns că posteşte în modul în care se obişnuieşte. Îngerul nu a fost impresionat. A răspuns că Hermas nu avea nici cea mai mică idee de ce înseamnă un post autentic creştin, şi că ceea ce făcea el era inutil. Îngerul a continuat spunând că dacă dorim ca postul să aibă un sens, trebuie să ţinem o socoteală atentă câţi bani economisim cu el, şi să dăm aceste economii săracilor şi nevoiaşilor.

Un alt creştin din perioada de început a Bisericii, Aristides, scrie în "Apologetica" sa: "Dacă există un sărac între creştini şi ei nu au posibilitatea să îl ajute, postesc două sau trei zile şi dau mâncarea pe care au economisit-o prin post persoanei flămânde". Acesta este postul pe care suntem chemaţi să îl practicăm în timpul Postului Mare care începe mâine. Suntem chemaţi să postim nu doar din motive de auto-control şi rugăciune, ci şi pentru motivul iubirii: a ne refuza nouă înşine ceva pentru a putea să dăm ceea ce am economisit unei persoane aflate în nevoi.

O familie a decis să mănânce doar orez la o masă, o dată pe săptămână, în timpul Postului, deoarece aceasta este hrana zilnică a milioane de persoane defavorizate din lume. Desigur, orezul era gătit puţin mai deosebit. Nu era doar o fiertură apoasă, ca în ţările sărace. Când s-a încheiat Postul, această familie s-a hotărât să continue practica de a servi, o dată pe lună, doar orez la cină. Cei 2,50 dolari pe care îi economiseau erau puşi într-un plic special pentru a fi dat prin Biserică săracilor din lume. Ar fi putut obţine banii renunţând la vreun lux, dar au simţit că mâncarea de orez i-a ajutat să se identifice cu aceia pe care doreau să îi ajute. O dată pe săptămână în timpul Postului - şi o dată pe lună după aceea - ei simţeau gustul foametei pentru a-i ajuta să îşi amintească atât de belşugul pământului lor cât şi de situaţia disperată a acelora care nu au acces la un astfel de belşug.

Domnul Dumnezeu a spus prin profetul Isaia: "Nu ştiţi voi postul care Îmi place?... Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l..." (Isaia 58,6-7). Acesta este postul plăcut lui Dumnezeu. Triodul care conţine slujbele Bisericii noastre pentru Postul Mare spune următoarele despre această perioadă: Postul primăverii a sosit, lumina pocăinţei... Să primim vestea Postului cu bucurie! Căci dacă părintele nostru Adam ar fi postit, nu am fi pierdut Paradisul... Postind trupeşte, fraţilor, să postim şi sufleteşte; să pierdem orice urmă de fărădelege, să rupem orice legătură păcătoasă, să împărţim celor flămânzi pâinea şi să primim în casele noastre pe cei care nu au acoperiş deasupra capului, pentru ca să putem primi milostivire mare de la Cristos Dumnezeul nostru.

Comori în ceruri.

După iertare şi post, a treia parte a reţetei lui Cristos pentru Postul Mare este exprimată în aceste cuvinte ale Sale: "Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta." Întrebarea pe care Dumnezeu ne-o pune în Evanghelia de astăzi este: Ce comori v-aţi adunat în ceruri? Ce garanţii aveţi pentru când veţi fi în ceasul de pe urmă? Ce veţi putea susţine că este al vostru când veţi fi înaintea tronului lui Dumnezeu? Dumnezeu vrea să ne spună că trebuie să ne trăim pe deplin vieţile pe acest pământ, dar şi că trebuie să le trăim ca o pregătire pentru viaţa de apoi.

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nouă înşine este: Ne adunăm comori doar pentru această viaţă? sau folosim această viaţă pentru a aduna comori eterne, comori pe care să le putem lua cu noi dincolo, comori care vor fi ale noastre pentru veşnicie? Toate comorile noastre de pe pământ - a spus Isus - vor dura doar cât va dura această viaţă. Ele sunt trecătoare. Vor ajunge toate la groapa de gunoi. Dar în Isus găsim comori adevărate care nu îşi vor pierde niciodată valoarea. Care sunt câteva dintre aceste comori pe care Dumnezeu ne cere să le adunăm, comori care îi sunt plăcute Lui, comori pe care le putem lua cu noi, comori care ne aduc satisfacţie în veşnicie?

Există comoara iubirii. "De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte... Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea." A fi bogat în iubire înseamnă a fi cu adevărat bogat.

Există comoara iertării. Cele mai puternice ziduri dintre oameni şi dintre naţiuni nu sunt construite din fier sau oţel, ci sunt create de teamă, ură şi prejudecăţi. Singurul mod de a dărâma aceste ziduri este prin practicarea iertării. A fi bogat în iertare înseamnă a fi cu adevărat bogat.

Există comoara de a-l cunoaşte personal pe Isus ca Domnul şi Mântuitorul nostru. "Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe Care L-ai trimis" (Ioan 17,3). "Dar cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Cristos pagubă. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Cristos să dobândesc" (Filipeni 3,7-8).

Postul este un timp pentru a întări relaţia cu cea mai importantă persoană din univers: Domnul Isus, prin rugăciuni mai multe în fiecare zi, prin citirea zilnică a cuvântului Său în Sfânta Scriptură, prin Împărtăşania frecventă, prin participarea la slujbele speciale din Post. Vieţile noastre sunt agitate de numeroase activităţi neesenţiale care conduc la atacuri de cord şi căderi nervoase. Postul este un timp pentru a plivi şi a anula unele dintre aceste activităţi care nu sunt necesare şi a crea timp pentru Dumnezeu şi pentru suflet; timp pentru a ne opri şi a trăi; timp pentru a aduna câteva comori în ceruri "unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură". A-l cunoaşte pe Cristos personal este cea mai mare comoară.

Există comoara credinţei în Cristos. Fără această credinţă nici un om nu poate fi mântuit. Credinţa este puternică - atât de puternică încât poate "muta munţii"; este forţa la care Dumnezeu însuşi răspunde. A fi bogat în credinţă înseamnă a fi cu adevărat bogat.

Există comoara de a face voinţa lui Dumnezeu. "Oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă" (Isus în Matei 12,50). În Predica de pe Munte, Isus a spus: "Cel ce va face şi va învăţa [aceste porunci], mare se va chema în împărăţia cerurilor" (Matei 5,19). Adevărata nobilitate, a spus Sf. Ioan Gură de Aur, constă în a face voinţa lui Dumnezeu. A face voinţa Tatălui şi a fi numit de Isus "frate şi soră şi mamă" este într-adevăr o comoară.

Există comoara rugăciunii - privilegiul minunat de a vorbi şi a intra în comuniune cu Domnul nostru iubitor la orice oră din zi şi din noapte. Cineva a scris: "Directorii sunt greu de văzut Timpul lor scump să nu îl irosesc; Îmi stabilesc agitat o întâlnire Şi vorbesc cu ei în grabă. Însă în orice timp din zi sau din noapte, În locuri mai mult sau mai puţin ciudate, Cer şi primesc fără amânare Un interviu cu Dumnezeu". Cu adevărat, ce privilegiu - şi ce comoară - este a duce totul la Dumnezeu în rugăciune!

În fine, este comoara slujirii celorlalţi în numele lui Cristos: "Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece... adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa" (Matei 10,42). Unul dintre proiectele noastre de slujire pentru Cristos în acest Post va fi să punem fondurile obţinute din postul nostru al iubirii în plicurile noastre speciale cu donaţii în Post. Fondurile vor merge către programul de misiuni al Bisericii noastre şi vor hrăni flămânzii acestei lumi în numele lui Cristos.

Acestea sunt, aşadar, comorile care contează cu adevărat în ochii lui Dumnezeu, comori care nu ruginesc ci vor dura veşnic: comori de iubire, iertare, cunoaştere personală a lui Isus, credinţă, împlinire a voinţei lui Dumnezeu, rugăciune şi slujire a semenilor noştri prin postul iubirii. Sf. Ioan Gură de Aur a fost ameninţat că i se va lua totul. Marele sfânt a răspuns: "Comoara mea este în cer şi nu o puteţi lua niciodată de la mine".

* * *

De ce să nu încercaţi reţeta lui Cristos pentru post: iertare, post, şi adunare de comori în ceruri? Veţi descoperi că este reţeta perfectă dacă doriţi ca de aceste Paşti nu doar să îl întâlniţi pe Cristos înviat, ci şi să înviaţi şi voi.