LITURGIE

Să ajungem la cei care trăiesc în greşeală
Duminica a XXIII-a de peste an, 4 septembrie 2005
Lecturi: Iezechiel 33,7-9; Romani 13,8-10; Matei 18,15-20
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Uneori în Biblie ajungem la unele pasaje care sunt la fel de relevante şi de practice pentru viaţa noastră astăzi, ca acum mii de ani, când au fost scrise pentru prima oară. Lecturile de astăzi sunt un bun exemplu de astfel de pasaje. Împreună, ele ne amintesc că este responsabilitatea noastră, a credincioşilor creştini, să ajungem la fraţii şi surorile care nu sunt tocmai apropiaţi de credinţă, şi să îi aducem înapoi în turmă. Mai mult, aceste pasaje ne indică paşi concreţi pentru a face aceasta.

O tânără femeie, Lidia, s-a îndepărtat de Biserică pe când era o puştoaică. După nouă ani în care a experimentat ateismul, apoi spiritismul şi în final curentul new age, a găsit drumul înapoi spre Biserică, cu ajutorul lui Dumnezeu. Povestindu-şi istoria rătăcirii, Lidia spunea că ceea ce a durut-o cel mai mult în aceşti nouă ani de exil spiritual a fost faptul că nimeni de la biserică nu i-a dus dorul. Nimeni nu a telefonat-o, şi nici nu a vizitat-o să o întrebe ce este cu ea. "Aveam impresia că Biserica nu mă mai doreşte", spunea ea. Desigur că Biserica îşi vrea întotdeauna lângă ea fiii şi fiicele. Dar ce facem noi pentru a-i ajuta pe oamenii care se află în situaţii ca a ei, pentru a găsi drumul înapoi spre deplina comuniune cu Biserica? Lectura de astăzi ne invită să ne revizuim atitudinea mie-nu-îmi-pasă relativ la cei care s-au îndepărtat de Biserică, amintindu-ne că - da! - trebuie să fie sarcina noastră să ajungem la ei.

De ce ar trebui să ne pese nouă dacă cineva se decide să nu îl mai aleagă pe Dumnezeu, ci altceva? Ca membri ai Bisericii, nu suntem doar un neam preoţesc ce oferă jertfă, ci suntem şi neam profetic, ceea ce înseamnă că suntem "purtători de cuvânt" ai lui Dumnezeu. Prima lectură de astăzi este de fapt "fişa de post" pe care Dumnezeu i-a dat-o profetului Iezechiel, despre ce înseamnă a fi o persoană profetică. Pentru a trăi mai adânc această lectură, să citim din nou textul, însuşindu-ni-l (a se vedea indicaţiile din paranteză):

"Şi pe tine, fiul omului (spune numele tău), te-am pus Eu străjer casei lui Israel (spune comunitatea ta, parohială de exemplu) şi tu vei auzi cuvânt din gura Mea şi îl vei vesti din partea Mea. Când Eu voi zice păcătosului: 'Păcătosule, vei muri', şi tu nu-i vei grăi nimic, ca să vesteşti pe păcătos să se abată de la calea lui, atunci păcătosul acela va muri pentru păcatele sale, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Iar dacă tu ai vestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi să se întoarcă de la ea, şi el nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat viaţa." (Iezechiel 33,7-9)

Ei? Nu este mesajul suficient de clar? El este preluat, completat cu indicaţii practice, în Evanghelie, unde nu ni se spune doar ce să facem, ci şi cum să facem:

"Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău." (Matei 18,15)

Unele manuscrise vechi nu aveau partea cu "împotriva ta". Ar putea fi deci două cazuri: fie că un credincios ţi-a greşit ţie personal, fie că un credincios a greşit la modul general. În oricare din aceste cazuri, directiva este aceeaşi, şi clară: cei care sunt tari spiritual (partea ofensată) trebuie să aibă iniţiativa de a ajunge la cei care sunt slabi spiritual (partea ofensatoare, care a greşit). Scopul urmărit este aducerea membrului rătăcit înapoi în turmă, reconcilierea şi comuniunea totală cu Dumnezeu şi cu noi. Motivaţia acestui mod de acţiune creştin este "câştigarea" fratelui, pentru a reface relaţia ruptă, şi în nici un caz denunţarea lui sau clasificarea în drepţi şi răi.

Pasajul ne recomandă un proces în trei paşi: (1) Să ne apropiem de fratele sau sora cu pricina, pentru o discuţie de la persoană la persoană. (2) Să mergem a doua oară însoţiţi de unul sau doi prieteni de încredere. (3) Să aducem cazul în faţa Bisericii locale. Sună descurajator acest proces, dar vestea bună este că în cele mai multe cazuri s-ar putea să nici nu trebuiască să trecem la al doilea pas. Dacă ne apropiem într-o manieră personală şi respectuoasă de cineva care a greşit, el va fi fericit să revină asupra greşelii fără prea mare rezistenţă. Să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru mesajul clar şi practic din lecturile de astăzi. Ca buni ascultători ai Cuvântului lui Dumnezeu, următorul pas este să mergem acum şi să punem în practică ce am învăţat.