LITURGIE

Simplificarea vieţii
Adormirea Maicii Domnului, 15 august 2006
Lectura: Luca 10,38-42.11,27-28
pr. Anthony M. Coniaris

Grija de multe lucruri

Omul este un animal al dorinţelor. Nu există limită la numărul de lucruri pe care le doreşte. Reclamele de astăzi nasc în noi dorinţa de a avea tot felul de lucruri. Ajungem să credem că fericirea noastră nu va fi niciodată deplină dacă nu posedăm ultimul model de... numiţi aici un lucru. Phillip Brooks spunea: "Suntem ca şi copiii, cu casele pline cu cărţi citite pe jumătate, cu jucării pe jumătate folosite, cu fructe pe jumătate mâncate; stăm în uşă şi plângem după mai multe, în loc să folosim şi să apreciem ceea ce avem deja." De multe te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti.

Un bogat l-a invitat odată pe un predicator la cină la clubul său. După aceea l-a dus pe preot acasă la el, la o vilă impresionantă, mobilată luxos şi având nu mai puţin de zece băi. I-a arătat apoi o fotografie cu iahtul său, alta cu casa de la ţară şi altele. Predicatorul a exclamat: "Aveţi atât de multe!" "Da", i-a răspuns bogatul, "dar problema este că cu atâtea lucruri nici nu le mai poţi controla; te controlează ele pe tine." De multe te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti.

Când un european a venit în SUA şi a văzut câţi bani cheltuiesc americanii pe distracţie, a spus: "Ce încercaţi să faceţi? Să vă distraţi până nu mai puteţi şi muriţi?" "Nu", i-a răspuns prietenul american, "eu cred că este un mod de a evada din cotidian." "Evada? Asta e bună!", i-a răspuns europeanul. "Aveţi cea mai bogată civilizaţie din istoria omenirii, aveţi cele mai înalte nivele de viaţă din lume, şi totuşi, tot ce doriţi este să evadaţi."

Un lucru trebuie

De multe te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti! Şi totuşi, nu găseşti niciodată liniştea, pacea, satisfacţia pe care le doreşti. Ce spune Isus în faţa acestei situaţii? El se întoarce către Marta şi îi spune: "Un lucru trebuie!" El cheamă la simplitate în viaţă, la renunţarea la tot ce ne distrage atenţia pentru a ne putea astfel concentra asupra acelui lucru care este important.

Când Henry David Thoreau a explicat de ce a părăsit lumea şi s-a retras la Walden Pond, a spus: "Am mers în păduri pentru că am dorit să trăiesc mai profund, să am de a face doar cu lucrurile esenţiale din viaţă, să văd ce mă poate învăţa viaţa, şi nu să descopăr atunci când va veni moartea că nu am trăit... Am dorit să reduc viaţa la cele mai simple elemente ale sale!" Thoreau considera că un om este bogat nu prin numărul de lucruri pe care le are, ci prin numărul de lucruri fără de care se poate descurca.

Fiecare aeroport este dotat cu cântare. Pe ele să verifică greutatea bagajelor pe care pasagerii le iau cu ei. Există o limită a greutăţii permisă pentru un pasager. Dacă greutatea bagajelor unui pasager depăşeşte limita, atunci el trebuie fie să renunţe la acel surplus, fie să plătească pentru el. Pasagerii înţelepţi îşi verifică bine bagajul şi scot ceea ce trece de limita admisă. Isus ne spune să scăpăm de bagajele în exces, de cele care ne fac să ne îngrijim şi să ne silim pentru multe. Simplificaţi-vă viaţa! Reduceţi-o, ne spune El, la "un lucru (care) trebuie". Care este acel un lucru care trebuie?

Dacă citim epistolele Sfântului Pavel, vedem că există o expresie pe care o repetă mereu: "Un lucru! Un lucru!", tot spune el. "Să îl cunosc pe Cristos" (Filipeni 3,10). Orice altceva nu îl interesează. "Uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă [...] Cristos Isus" (Filipeni 3,14). Doar Cristos are valoare. Doar Cristos durează, ţine pentru totdeauna. El este cea mai mare comoară, "mărgăritarul de mare preţ". "Întru El sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei" (Coloseni 2,3). El este Calea, Adevărul şi Viaţa. A crede în El înseamnă a avea viaţa eternă, iertarea, pacea, bucuria, ţelul, sensul.

Un ţel dominant

Secretul simplităţii este să îl avem pe Cristos ca ţel dominant în viaţă. "Puritatea inimii înseamnă să doreşti un singur lucru", spunea Kierkegaard. A-l dori pe Cristos şi planurile Lui pentru vieţile noastre, mai presus de orice - acesta este acel un lucru care trebuie. A lăsa deoparte toate scuzele şi explicaţiile, a fi deschişi faţă de Cristos şi a-l urma - acesta este acel lucru care trebuie. A-l iubi pe Domnul Isus cu toată inima, mintea, sufletul şi puterea, şi pe semenii noştri ca pe noi - acesta este acel lucru care trebuie. "Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui" (Ioan 4,34) - acesta este acel lucru care trebuie.

Când facem din Cristos principiul care ne controlează, ţelul nostru dominant, El devine ca un poliţist de trafic, ce stă la intersecţie şi dirijează... instinctele, temerile, neliniştile din noi. Când îl negăm pe Cristos, atunci instinctele izbucnesc necontrolate. Când Cristos este principiul care ne conduce vieţile, toate temerile şi neliniştile sunt sub control. Există o ordine, o unitate, un scop, o pace, o simplitate în viaţă pe care numai El le poate da.

"Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea." Când o persoană alege acel un lucru care trebuie, adică pe Cristos, alege "partea bună, care nu se va lua de la ea". Când ne îngrijim şi ne silim pentru ceva, iată o întrebare ce merită să ne-o punem: "Cât de mult va dura?" Frumuseţea fizică? Când va ţine? Banii? Pentru cât timp? Plăcerea? Până când? "Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare", spune Isus, "ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl" (Ioan 6,27). Cel care îl alege pe Cristos ca ţel dominant al vieţii lui nu se mai îngrijeşte şi nu se mai sileşte pentru multe. El a scos din viaţa sa sursele de distragere. Şi-a simplificat viaţa. El a ales acel "lucru (care) trebuie [...] partea bună [...] care nu se va lua de la el." "Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac" (1Ioan 2,17).