LITURGIE

Miercuri - Magnificat
(Lc 1,46-55)

Maria a spus:
"Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
şi duhul meu se bucură în Dumnezeu,
Mântuitorul meu,
pentru că a privit umilinţa slujitoarei sale;
iată că de acum
toate generaţiile mă vor numi fericită,
pentru că Cel Puternic
mi-a făcut lucruri mari:
sfânt este numele lui.
Îndurarea lui faţă de cei ce se tem de el
este din generaţie în generaţie.
Şi-a arătat puterea braţului său:
i-a risipit pe cei mândri
cu planurile inimii lor;
i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri
şi i-a înălţat pe cei umili;
i-a umplut cu bunuri pe cei flămânzi,
iar pe cei bogaţi i-a trimis cu mâinile goale;
a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său,
amintindu-şi de îndurarea sa,
după cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui
pentru totdeauna".

Măreşte, suflete al meu, pe Domnul

În "imnul Mariei" există o evidentă rezonanţă a rugăciunilor vetero-testamentare şi a psalmilor. Toate făgăduinţele făcute de Dumnezeu oamenilor sunt adresate Maicii Domnului. Avem aici un optim exemplu de cum să ne recităm psalmii şi celelalte rugăciuni, inclusiv cele compuse de noi. Putem să raportăm la noi ceea ce alţii au trăit; avem dreptul să o facem, pentru că fiecare psalm, fiecare rugăciune este scrisă prin inspiraţia Spiritului Sfânt.

Evreii învăţau psalmii pe de rost. Şi în primele timpuri creştine învăţarea psalmilor făcea parte din formaţia creştină şi din pregătirea pentru botez; totdeauna e la fel; şi azi este folositor, nu doar să citeşti psalmii, ci să îi şti chiar pe de rost, astfel încât să-ţi fie permanent în minte, oricând în viaţă. Psalmii dau formă sentimentelor noastre, pentru că ne fac să trăim relaţia dintre Scriptură şi sufletul nostru. Recitarea psalmilor, din cele mai vechi timpuri, era considerată un fel de protecţie a minţii împotriva influxului de gânduri rele şi nefolositoare.

A căutat spre smerenia roabei Sale

Acest verset exprimă tema principală a imnului şi e ca şi cum ar spune întreg sensul vieţii Fecioarei Maria. Este sfânta cea mai mare, regina îngerilor, a martirilor, a confesorilor; dar în ce constă adevărata ei grandoare? Nu a murit ca martir, nu ştim nimic despre posturile ei, nu a dus o viaţă eremitică, nu era călugăr, nu a ţinut predici nimănui. De toate aceste informaţii edificatoare sunt pline biografiile a mii de sfinţi din istoria Bisericii: ei, cu aceste manifestări exterioare de sfinţenie, o depăşesc pe Maria. Dar nimeni nu a depăşit-o în modestie. Toată viaţa sa a fost împlinirea cuvântului pe care l-a dat ca răspuns îngerului: "Fie mie după cuvântul tău" (Lc 1,38). Modestia înseamnă a da loc lui Dumnezeu, pentru a putea acţiona. Modestia este reflexul vieţii intime a lui Dumnezeu însuşi: Fiul împlineşte toată voinţa Tatălui şi tocmai de aceea este Fiu.

Apoftegmele Părinţilor vorbesc despre dialogul diavolului cu un călugăr. Cel rău spune: "Tu te trezeşti devreme, eu nu dorm niciodată. Tu posteşti, eu nu mănânc nimic. Un singur lucru nu pot face: să fiu modest". Modestia este rădăcina tuturor celorlalte virtuţi creştine.

Mi-a făcut mie mărire Cel-Puternic

E interesant să ne oprim asupra aparentei incoerenţe a acestor texte şi a diversităţii de comportamente pe care o manifestă. Fecioara Maria se prezintă ca o foarte umilă roabă a Domnului şi, îndată după aceea, adaugă: "De acum mă vor ferici toate neamurile". Putem fi modeşti şi să avem o atât de înaltă imagine de sine? Dacă am privi întrebarea numai cu ochi omeneşti, nu ar rămâne decât calea compromisului, recomandată de înţelepţii păgâni care alegeau calea de aur, de mijloc, justa măsură între a te stima prea mult şi a te stima prea puţin, între a avea o înaltă opinie de sine şi a suferi de complexe de inferioritate.

Soluţia creştină este, însă, deosebită. Sfântul Augustin aseamănă modestia cu un arbore: îşi trimite rădăcinile în jos, îşi înalţă coroana în văzduh. Cine se umileşte în ochii lui Dumnezeu, în aceeaşi clipă devine mare, pentru că Dumnezeu îl ridică prin darurile Sale. După frumoasa expresie a Sfântului Grigore de Nyssa, "modestia este o pogorâre spre înalt".

Cardinal Tomas Spidlik