LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Vineri - Totul pentru gloria lui Dumnezeu
(Mt 11,16-19)

Cu cine voi compara această generație? Este asemenea copiilor care stau în piețe și strigă către alții: «V-am cântat din fluier și n-ați jucat, v-am cântat de jale și n-ați bocit». Căci a venit Ioan care nu mănâncă și nu bea, iar ei spun: «Are diavol». A venit Fiul Omului care mănâncă și bea, iar voi spuneți: «Iată un mâncăcios și un băutor de vin, prieten cu vameșii și păcătoșii!». Dar înțelepciunii i s-a dat dreptate după faptele ei".

 

Din fluier v-am cântat și n-ați jucat; de jale v-am cântat și nu v-ați jelit

După câte s-ar părea, Isus face aici aluzie la un joc de copii. Sfântul Chiril din Ierusalim își amintește încă de cum se jucau copiii în Palestina: "de-a nunta" sau "de-a înmormântarea". Copiii, într-adevăr, imită bucuroși ceea ce văd că fac adulții, mai ales ceremoniile, și își iau jocul foarte în serios, spre deosebire de adulți.

Salvarea pe care Dumnezeu o aduce oamenilor le este comunicată prin intermediul martorilor divini. Unii îi cred, alții îi agresează, dar marea majoritate a oamenilor nu îi ia în serios. De ce? Așa numita axiologie, doctrina valorilor, ne ajută să înțelegem de ce omul ia un lucru în serios, iar pe altul, nu. Motivele sunt multe, dar, după unii filosofi, printre care și Heidegger, la bază e problema alegerii fundamentale. În viață omul face o alegere fundamentală: "aș vrea să fiu...". Prin urmare, va fi mânat să acorde valoare lucrurilor după cum sunt ele coerente sau nu cu primul său proiect.

Pentru viața morală și religioasă este de importanță fundamentală decizia de a "face bine". În raport cu această alegere vitală, omul va evalua ca "serios" tot ceea ce conduce la bine.

 

A venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și spun: are demon

În istoria popoarelor postul are un simbolism special. Omul care nu mai mănâncă e ca și cum s-ar rupe de viața de dinainte. Profeții posteau înainte de a-și începe misiunea. În unele țări, miresele posteau înainte de nuntă, pentru că treceau în altă casă, în altă familie. În primii ani ai creștinismului, se prescria postul înainte de botez.

Pe această linie se înscrie postul Sfântului Ioan Botezătorul. În persoana sa, poporul evreu trece de la Vechiul la Noul Testament. Fariseii, care respectau vechile prescripții și cutume, nu vor să înțeleagă acest simbol. Tocmai pentru că era o mărturie tare, fariseii o interpretează negativ.

Și azi, în viața cotidiană, ne complacem în această atitudine. Cel care persistă cu încăpățânare în poziția sa interpretează negativ tot ceea ce îl contrazice, fie chiar și un evident semn de bine.

 

A venit Fiul Omului, mâncând și bând

În spiritul vechii tradiții, Isus își începe activitatea publică cu un post de patruzeci de zile. Dar după aceea, trăiește ca orice om "normal" din anturajul lui. Unii se miră. Propovăduirea Sa n-ar fi fost mai eficace dacă, pe dinafară, s-ar fi prezentat ca Ioan Botezătorul? Poate. Dar Isus avea un motiv valabil pentru a alege o "viață normală". În El, Dumnezeu a devenit om și tot umanul a devenit divin. Așadar, nu e ridicat la Dumnezeu numai ceea ce e extraordinar, neobișnuit, extrem, ci toată viața umană, în toate manifestările sale, în banala ei cotidianitate. De aceea, mai târziu, Sfântul Pavel le scrie creștinilor: "ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți" (1Co 10,31).

Dar astăzi? În viața Bisericii se petrec și lucruri extraordinare, există sfinți, se văd miracole; câteodată sunt și revelații. Dar toate aceste fenomene nu sunt decât un procent minim din viața eclezială. În cadrul acesteia prevalează viața cotidiană "normală". Din curgerea unei vieți oarecare, în normalitatea ei, se recunoaște credința.

Cardinal Tomas Spidlik
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire