LITURGIE

ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. IV: QUADRAGESIMA

4. Staţiunile quadragesimale romane

După cum s-a menţionat, anterior termenul militar «statio», «stationem agere», însemna la romani post de gardă. In limbajul bisericesc acest termen a fost adoptat pentru a indica zilele în care creştinul făcea de gardă pe frontul spiritual, prin post şi participare la un serviciu liturgic. Aceasta era explicaţia pe care o dă sfântul Ambroziu: "Posturile noastre sunt mobilizări împotriva atacurilor celui rău şi le numim «stationes» pentru că asistăm la ele în picioare" (stantes).

La Roma staţiunea era serviciul liturgic oficial pe care papa, care nu avea biserică proprie, îl celebra când la una când la alta din baziliciile romane: la început alegerea bazilicilor era lăsată la bunul plac al papei, ulterior ordinea a fost fixată în cărţile liturgice. Preoţii diferitelor biserici din Roma nu erau obligaţi să participe cu toţii la staţiune; totuşi, ca simbol al unităţii şi al comuniunii cu papa, fiecare preot primea aşa numitul "fermentum", un fragment de pâine consacrată de papa, pe care o amesteca cu Sfântul Sânge din potir, împreună cu fragmentul de pâine consacrată la propria sa liturghie.

Cum se desfăşura o o staţiune? La ora indicată (de obicei la ora nona - ora 15) poporul se aduna împreună cu clerul la biserica fixată de mai înainte ca loc de întâlnire, numit collecta. Aici venea şi papa cu clerul său. Se spunea o rugăciune numită «oratio ad collectam» sau «collecta». Apoi mulţimea se punea în mişcare spre biserica unde urma să se ţină staţiunea. In frunte mergea crucea procesională, urma mulţimea cu icoane şi apoi papa înconjurat de cler, îmbrăcaţi cu toţii în odăjdii. Pe drum se cântau psalmi, antifoane şi litaniile sfinţilor, de unde numele de litanii date acestor procesiuni. Procesiunile staţionare erau menite să înlocuiască fostele procesiuni care se făceau la sărbătorile păgâne, procesiuni ce rămăseseră dragi poporului.

La biserica staţională papa celebra liturghia şi imediat după împărtăşanie arhidiaconul anunţa poporului când şi unde avea să fie următoarea întrunire staţională: Feria taliveniente, collecta in basilica sancti illius; statio in basilica sancti illius:la care tot poporul răspundea: Deo gratias. După liturghie se servea unica masă permisă în zilele quadragesimale; era în jurul asfinţitului soarelui.

Creştinii participau cu multă însufleţire la aceste activităţi liturgice. Sfântul Grigore în predicile sale nu-şi poate stăpâni admiraţia faţă de mulţimile nenumărate de toate vârstele, de toate sexele şi profesiile, care luau parte la adunările staţionale umplând bisericile până la refuz.

Uneori se întâmpla că papa nu putea să prezideze serviciile staţionale. In acest caz venea la el un acolit aducând puţină vată înmuiată în undelemnul candelei din bazilica în care s-a ţinut staţiunea. Acesta mai întâi cerea binecuvântarea: Iube domne, benedicere, apoi continua: Hodie fuit statio ad sanctam Sabinam, quae salutat. La care papa răspundea: Deo gratias, după care săruta cu veneraţie tamponul de vată, pe care apoi îl dădea cubicularului (cameristului) său; aceste tampoane de vată erau păstrate cu grijă urmând a se umple cu ele perna funerară a papei.

Staţiunile quadragesimale cu procesiunile lor au rămas în vigoare la Roma până la captivitatea din Avingon. După această epocă, datorită tulburărilor şi facţiunilor, papii n-au mai putut lua parte la ele, făcându-se doar o menţionare a lor în capela papală.