Tu întrebi

STERILIZAREA CA ŞI CONTRACEPŢIE
pr. William P. Saunders
publicare în Catholic Herald: 24.02.2005
publicare pe ProFamilia: 01.03.2005

Vecinii noştri ne-au spus că fiii lor şi soţiile acestora (care sunt toţi catolici şi au fost educaţi în şcoli catolice), fiecare cuplu având câte doi copii, nu intenţionează să mai aibă vreun copil, şi pentru a fi siguri, fiecare s-a supus recent unei proceduri chirurgicale de prevenire a conceperii. În cazul fiilor a fost vorba de vasectomie, iar al soţiilor lor de ligarea trompelor uterine. Prietenii noştri consideră că aceasta este o formă de control al naşterilor, şi noi suntem de acord cu ei. A abordat Biserica această problemă? - un cititor din Dumfries

Fără îndoială, cuplurile în cauză au intenţionat în mod evident să desconsidere învăţătura Bisericii cu privire la contracepţie, şi au făcut-o fiind sterilizaţi chirurgical. Catehismul Bisericii Catolice învaţă: "Rodnicia este un bun, un dar, un scop al căsătoriei. Dăruind viaţa, soţii se împărtăşesc din paternitatea lui Dumnezeu" (nr. 2398). Sterilizarea distruge acest bun al căsătoriei, adică a avea copii. În timp ce contracepţia în sine este contrară legii morale, o altă problemă morală este aici actul intenţionat al sterilizării directe, un act intrinsec rău.

Înainte de a vorbi despre moralitatea sterilizării, trebuie să amintim fundamentul moral pe care este construită această învăţătură. Fiecare persoană este o fiinţă umană preţioasă creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, atât cu trup cât şi cu suflet. Constituţia Pastorală privind Biserica în lumea modernă a Conciliului Vatican II afirma: "Unitate de trup şi suflet, omul, prin însăşi condiţia sa trupească, sintetizează în sine elementele lumii materiale, astfel încât acestea, prin el, îşi ating culmea şi îşi înalţă glasul pentru a-L lăuda în libertate pe Creator. Ca atare, nu îi este îngăduit omului să dispreţuiască viaţa trupului, ci, dimpotrivă, este obligat să-şi considere bun şi vrednic de cinste trupul deoarece este creat de Dumnezeu şi trebuie să învie în ziua de apoi" (Gaudium et spes, nr. 14). Sf. Paul de asemenea ne aminteşte că trupurile noastre sunt temple ale Spiritului Sfânt (1Corinteni 6,19) şi, de aceea, nu trebuie să ne degradăm demnitatea noastră trupească permiţând ca trupul să participe la actul păcatului. Mai mult, un astfel de păcat vatămă trupul Bisericii.

De aceea, avem răspunderea de a ne îngriji de nevoile noastre trupeşti prin alimentare, odihnă, mişcare şi igienă adecvate. O persoană trebuie să nu facă nimic intenţionat pentru a-şi vătăma trupul sau funcţiunile sale. De exemplu, uneori luăm medicamente - cu sau fără prescripţie - pentru a ne menţine sănătatea trupului. Totuşi, nu trebuie să ne vătămăm trupul abuzând de medicamentele legitime sau folosind unele cunoscute ca dăunătoare.

Apar situaţii când o persoană poate avea nevoie de o operaţie. Pentru a menţine bunăstarea întregului trup şi cu adevărat a întregii persoane, un organ care este bolnav sau care funcţionează într-un mod ce dăunează trupului poate fi îndepărtat sau poate suferi modificări. De exemplu, operaţia pentru îndepărtarea unui apendice inflamat este perfect morală. Totuşi, a tăia o mână perfect sănătoasă, distrugând astfel nu doar acea parte a trupului ci şi funcţionarea lui, este un act de mutilare şi este greşit din punct de vedere moral.

După această scurtă prezentare a principiilor, să ne întoarcem la sterilizare. Aici trebuie să facem distincţie între sterilizarea directă şi cea indirectă. Vorbim despre sterilizare directă atunci când scopul procedurii este de a distruge funcţionarea normală a unui organ sănătos pentru a preveni o concepere viitoare a copiilor. Cea mai eficientă şi mai puţin periculoasă metodă de sterilizare permanentă este prin vasectomie pentru un bărbat şi prin ligarea trompelor uterine pentru o femeie. O astfel de sterilizare directă este un act de mutilare, şi de aceea este considerată greşită din punct de vedere moral. Cu privire la modalităţile ilicite de reglementare a naşterilor, Papa Paul al VI-lea în Enciclica sa Humanae Vitae (1968) a declarat: "Se exclude, la fel... sterilizarea directă, definitivă sau temporară, atât a bărbatului cât şi a femeii" (nr. 14). Catehismul de asemenea afirmă: "În afară de indicaţiile medicale de ordin strict terapeutic, amputările, mutilările sau sterilizările direct voite practicate asupra unor persoane nevinovate sunt contrare legii morale" (nr. 2297).

Totuşi, sterilizarea indirectă este acceptabilă din punct de vedere moral. Aici operaţia, sau o anumită procedură, cum ar fi o terapie prin medicamente sau prin radiaţie, nu este destinată distrugerii funcţionării unui organ sănătos sau prevenirii conceperii de copii; intenţia directă este de a îndepărta sau de a lupta împotriva unui organ bolnav. Din păcate, o astfel de operaţie sau terapie poate face indirect ca persoana să fie sterilizată. De exemplu, dacă o femeie este diagnosticată cu cancer la uter, efectuarea unei histerectomii este perfect legitimă şi morală. Efectul direct este îndepărtarea organului bolnav şi menţinerea sănătăţii trupului femeii; efectul indirect este acela că ea va fi sterilă şi nu va mai putea vreodată să poarte o sarcină. Acelaşi lucru este valabil dacă unul dintre ovarele unei femei sau unul dintre testiculele unui bărbat este canceros sau funcţionează într-un mod dăunător bunăstării generale a trupului. Să ţinem minte, pentru a fi corecte din punct de vedere moral, operaţia sau procedura trebuie să aibă un caracter cu adevărat terapeutic şi să fie făcute ca urmare a unei reale nevoi patologice.

În fine, trebuie analizat şi rolul statului în acest domeniu. Papa Pius al XI-lea, în Enciclica sa Casti connubii (1930), a avertizat: "Există oameni care, extrem de preocupaţi de eugenie, nu doar oferă anumite sfaturi benefice care cu siguranţă aduc sănătate şi vigoare pentru viitorii urmaşi, ... ci şi plasează eugenia înaintea oricărui alt scop mai înalt; şi prin autoritatea publică doresc să le interzică să se căsătorească tuturor acelora care, potrivit normelor şi ipotezelor ştiinţei lor, ei cred că vor genera urmaşi cu defecte, datorită transmiterii ereditare, chiar dacă aceste persoane sunt apte să încheie o căsătorie. Ei chiar doresc ca astfel de persoane, chiar împotriva voinţei lor, să fie lipsite prin lege de acea facultate naturală, prin operaţia efectuată de medici". Papa Pius al XI-lea a fost profetic în învăţătura sa, deoarece la scurt timp după aceea lumea a fost martora programului eugenetic al Germaniei naziste, care a inclus sterilizarea masivă a celor consideraţi "nedoriţi". În lumea noastră, diferite conduceri civile se joacă încă cu ideea sterilizării pentru a rezolva probleme de bunăstare socială. Am putea ajunge la punctul în care companiile de asigurări medicale ar cere ca indivizii cu o anumită moştenire genetică să fie sterilizaţi în loc să rişte să aibă copii care ar putea avea nevoie de îngrijiri speciale.

Papa Ioan Paul al II-lea, în Enciclica sa Evangelium Vitae, a avertizat cu privire la "ameninţările ştiinţifice şi sistematic programate" împotriva vieţii. Sfântul Părinte continuă: "... Ne confruntăm de fapt cu o obiectivă 'conspiraţie împotriva vieţii' implicând chiar şi instituţii internaţionale, angajate în susţinerea şi desfăşurarea de campanii prin care să facă avortul, contracepţia şi sterilizarea larg accesibile. Nu se poate nega nici faptul că mass-media sunt adesea implicate în această conspiraţie, acordând credit acelei culturi care prezintă recurgerea la contracepţie, sterilizare, avort, şi chiar eutanasie, ca un semn al progresului şi o victorie a libertăţii, catalogând ca duşmani ai libertăţii şi progresului acele poziţii care sunt categoric pro-life" (nr. 17).

Învăţătura catolică în această privinţă respectă demnitatea individului atât în persoana cât şi în acţiunea sa.

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Speranţei din Potomac Falls şi profesor de catehetică şi de teologie la şcoala Notre Dame din Alexandria, SUA.