Tu întrebi

SF. ELENA ŞI ADEVĂRATA CRUCE
pr. William P. Saunders
publicare în Catholic Herald: 08.09.2005
publicare pe ProFamilia: 13.09.2005

În parohia mea avem un vitraliu pe care Sf. Elena este reprezentată ţinând în mână o cruce. Am întrebat o prietenă din parohie dar nu a ştiut să îmi răspundă. Care este motivul? - O cititoare din Alexandria

Sf. Elena este adesea prezentată ţinând în mână o cruce deoarece tradiţia afirmă că ea a găsit Crucea pe care a fost răstignit Isus în Ierusalim. Înainte de a afla cum, să vedem puţin contextul istoric. Datorită insurecţiei evreieşti, împăratul roman Hadrian a abolit numele de Iudeea şi a numit regiunea "Siria Palestinei". El a făcut din Ierusalim o nouă capitală, numită "Aelia Capitolina", şi le-a interzis evreilor să intre acolo. Ierusalimul era în ruină după revolta din anul 70, iar Adrian a demolat restul. Pentru împăratul roman, şi evreii şi creştinii erau nişte răzvrătiţi. Pentru a evita consolidarea creştinismului, el a nivelat Muntele Calvar şi a ridicat acolo un templu păgân pentru zeiţa Venus. A nivelat şi dealurile unde era mormântul lui Isus, construind un templu pentru zeul Jupiter Capitolinus. În mod ironic, acţiunile sale distrugătoare au contribuit la conservarea acestor locuri sacre.

Împăratul Constantin a preluat puterea în 312, şi anul următor a legalizat creştinismul prin edictul de la Milano. Cam atunci, mama lui Constantin, Sf. Elena, s-a convertit la creştinism. Ea a murit în anul 330, aproximativ la 80 de ani. Conform marelui istoric bisericesc Eusebius, avea cam 63 de ani în momentul convertirii. Înzestrată cu autoritate de fiul ei, Sf. Elena a mers în 324 în Palestina pentru a căuta locurile sacre. În anii următori, Sf. Elena a construit biserici pentru a marca locuri precum Naşterea, în Betleem, sau locul Înălţării la Cer. Elena a fost motivată de credinţă. Eusebius o descria astfel: "Ea dădea daruri celor goi şi săraci. Unora le dădea bani, altora haine; pe unii îi elibera din închisoare, pe alţii de nedreptăţile a care erau supuşi. Nu îşi neglija pietatea faţă de Dumnezeu. Putea fi văzută frecvent în Biserica Sa, împodobind casele de rugăciune cu splendide podoabe, neuitând nici de bisericile din micile oraşe. Această admirabilă femeie, cu haine simple şi modeste, se amesteca în mulţime, dând mărturie despre devoţiunea ei pentru Dumnezeu prin comportamentul ei pios." (Viaţa lui Constantin, XLIV, XLV).

Cam prin anul 326, templul închinat lui Jupiter Capitolinus a fost demolat, iar zona a fost răscolită. S-au descoperit urmele unui mormânt care s-a dovedit a fi al lui Isus Cristos. A fost construit un nou lăcaş peste mormânt, care s-a tot modificat de-a lungul secolelor, astăzi acolo fiind Biserica Sf. Mormânt din Ierusalim. Templul lui Venus a fost de asemenea demolat, descoperindu-se locul unde a fost crucificat Cristos. Împăratul Constantin i-a scris Sf. Macarie, Episcop de Ierusalim, cerându-i să caute crucea pe Muntele Calvar. Un învăţat evreu, pe nume Iuda, a fost angajat pentru aceasta. La est de locul cu pricina au fost găsite trei cruci precum şi inscripţia "Jesus Nazaranus Rex Iudaeorum". A apărut însă întrebarea: care era Crucea pe care a fost răstignit Cristos?

Detaliile oferite de Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Ambrozie, Rufinus şi Socrates (altul decât filozoful) sunt puţine şi uneori contradictorii, dar în esenţă evenimentele ar fi acestea: cele trei cruci au fost luate de la locul descoperirii lor. O femeie pe moarte a fost adusă şi a atins crucile una câte una. După ce a atins a treia cruce, a fost vindecată, identificându-se Crucea adevărată. Alte surse vorbesc despre descoperirea şi a altor instrumente ale Patimilor. Mai important este ceea ce Sf. Ambrozie predica despre găsirea de către Sf. Elena a Crucii: "ea a adus cult nu lemnului, ci Împăratului. Lui, care a stat pe Cruce."

Iată pe scurt cum a găsit Sf. Elena Crucea Mântuitorului, motivul pentru care ea este reprezentată cu o cruce în mână. "Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău" (troparul praznicului în tradiţia răsăriteană).

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Speranţei din Potomac Falls şi profesor de catehetică şi de teologie la şcoala Notre Dame din Alexandria, SUA.