Tu întrebi

SE MAI FOLOSEŞTE TIARA PAPALĂ?
pr. William P. Saunders
publicare în Catholic Herald: 21.04.2005
publicare pe ProFamilia: 26.04.2005

Vizitând Bazilica Sanctuarului naţional al Neprihănitei Zămisliri (din SUA - n.t.) am văzut tiara papală folosită de Papa Paul al VI-lea. Mai folosesc Papii astfel de coroane? Nu îmi amintesc să îl fi văzut vreodată pe Papa Ioan Paul al II-lea folosind aşa ceva. - un cititor din Leesburg

Coroana sau tiara papală a fost purtată în mod tradiţional de Papi timp de secole, până la Papa Ioan Paul I. Ca multe dintre elementele ceremoniale, şi tiara papală s-a dezvoltat şi a evoluat în timp. Papa fiind şi Episcopul Romei, succesor al Sf. Petru, poartă o mitră la ceremoniile liturgice; unii istorici spun că acest obicei ar veni din timpuri apostolice. Papa este însă şi păstorul Bisericii Universale, astfel că a apărut o mitră specială, folosită în afara ceremoniilor liturgice, care să îi sublinieze autoritatea.

Tiara papală apare prima oară menţionată în relatarea vieţii Papei Constantin (708-715), în Liber Pontificalis. Ea este numită "camelaucum", provenind din veşmintele bizantine. Atunci era un accesoriu făcut din pânză albă. Această primă tiară apare prima oară într-o pictură reprezentându-l pe Papa Grigore cel Mare. După secolul al IX-lea, la baza acestui accesoriu a fost pus un ornament circular, ca o bandă. Acest ornament aminteşte de o coroană, dar nu se ştie dacă aceasta era intenţia. Cum însă Papa are nu doar autoritatea spirituală asupra întregii Biserici, ci şi autoritatea temporală asupra statului papal, un simbol regal nu ar fi fost nepotrivit. Monede cu imaginea Papilor Sergiu al III-lea (904-911) şi Benedict al VII-lea (974-983), îi prezintă cu o astfel de "mitră" cu ornamentul amintit.

Prima folosire a cuvântului "tiară" se găseşte în relatarea vieţii Papei Pascal al II-lea (1099-1118), tot în Liber Pontificalis. Pe la 1200, ornamentul circular a devenit tot mai decorat, iar în spate s-au adăugat două caudae - benzi de pânză ce atârnau pe spatele Papei, similare cu cele prinse de mitra episcopală. Unii cred că aceste benzi de pânză ce vin de la benzile purtate de atleţii greci, prinse în jurul capului, cu nod în spate, şi capetele atârnând; atletul victorios era încoronat cu o coroană de lauri, tot ansamblul de pe cap fiind considerat un semn al victoriei. În consecinţă, cele două bucăţi de pânză ce atârnă în spatele tiarei ar avea o semnificaţie simbolică, explicată prin cuvintele Sfântului Paul: "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea" (2 Timotei 4,7-8).

Papa Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303), care a încercat să exercite autoritatea papală asupra monarhiilor seculare, a adăugat un al doilea ornament circular: acum erau două coroane, pentru jurisdicţia spirituală şi temporală. După pontificatul Papei Bonifaciu al VIII-lea şi înainte de moartea Papei Benedict al XII-lea (1334-1342), a fost adăugată şi o a treia coroană circulară. În Renaştere în special, tiarele au devenit tot mai sofisticate, tot mai decorate cu bijuterii. Tiara papală cu trei coroane este numită triregno, şi este explicată în diferite moduri. O primă explicaţie ar fi că reprezintă 1) slujirea universală a Papei, 2) jurisdicţia asupra întregii Biserici, şi 3) puterea temporală. O altă explicaţie ar fi că cele trei coroane simbolizează autoritatea Papei 1) asupra Bisericii luptătoare de pe pământ, 2) asupra Bisericii penitente din purgatoriu şi 3) asupra Bisericii triumfătoare din ceruri. În fine, mai există o explicaţie vehiculată adesea astăzi, şi anume că Papa este Vicarul lui Cristos, care împărtăşeşte tripla slujirea a Sa, de Preot, Profet şi Rege, şi deci împărtăşeşte şi lucrarea Sa pentru sfinţirea, învăţarea şi conducerea turmei în credinţă.

Tiara papală a fost folosită timp de secole, dar Papa Paul al VI-lea se pare că a fost ultimul. El a dat o constituţie apostolică, "Romano Pontifici Eligendo" (1975), în care stabilea regulamentul pentru alegerea unui nou Papă. Acolo, el spunea că după alegerea Papei trebuie să aibă loc încoronarea: "La final, noul Pontif va fi încoronat de Cardinalul diacon senior" (nr. 92). Papa Ioan Paul I (1978) a refuzat să poarte tiara. La fel a făcut şi succesorul său, Papa Ioan Paul al II-lea (1978-2005). În schimb, la începutul pontificatului, la inaugurarea solemnă, s-a folosit paliumul, aşezat pe umerii Pontifului. În 1996, Papa Ioan Paul al II-lea a actualizat regulamentul privind alegerea unui nou Papă, în care tiara nu mai apare menţionată, dar nici explicit suprimată. Noul Papă, Benedict al XVI-lea, nu a folosit nici el tiara, şi, mai mult, a eliminat-o din blazonul papal. Se pare deci că timpul tiarei a trecut...

Orice accesoriu ar fi folosit pentru a reprezenta slujirea Sfântului Părinte, cel mai important este să reprezinte slujirea şi fidelitatea Vicarului lui Cristos faţă de Domnul şi faţă de Biserica sa. Papa Ioan Paul al II-lea s-a rugat la inaugurarea pontificatului său: "Cristoase, fă să devin şi să rămân slujitorul puterii tale unice, slujitorul puterii tale dulci, slujitorul puterii tale care nu cunoaşte apus. Fă-mă un servitor. Într-adevăr, servitorul servitorilor." Astfel, nici tiara şi nici paliumul nu sunt făcute pentru a se potrivi omului, ci omul trebuie să fie pe măsura demnităţii simbolizate de ele.

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Speranţei din Potomac Falls şi profesor de catehetică şi de teologie la şcoala Notre Dame din Alexandria, SUA.