Tu întrebi

III. Acţiunile umane

Morala se ocupă de acţiunile umane. Adevaratele acţiuni umane sunt acelea care izvorăsc din libera voinţă a omului.

Dar omul este cu adevarat liber? Desigur că este, în mod sigur: pot sa doresc un măr sau o pară, sau să nu doresc nimic. Diferitele condiţionări (familia, şcoala, obişnuinţele) în mare parte a cazurilor nu elimină libertatea ci pot doar să o limiteze. Este deci necesar să afirmăm că libertatea de bază rămâne şi cu toţii avem experienţa, în pofida tuturor condiţionărilor că putem să acţionăm după voinţa noastră.

Dat fiind că adevărata acţiune umană este acea liberă, morala nu priveste dacă acţiunea noastră este importantă sau mai puţin importantă, dacă este eficace sau nu. Ceea ce este important pentru morală este dacă acţiunea pe care o împlinim este bună sau rea. A spune deci că acţiunile sunt morale sau imorale echivalează cu a spune că acţiunile sunt bune sau rele.

Toate parabolele lui Isus, mai ales cea a Bunului samarinean (Lc.10,30 ş.u.), distinge acţiunile bune care trebuie făcute, de cele rele care trebuie evitate.

4. De care acţiuni se ocupă morala?

Morala se ocupă de acţiunile umane adică de acele acţiuni pe care omul le implineste cu conştiinţa şi în mod deliberat, şi care înrâuresc deci libertatea şi responsabilitatea sa.

5. Ce este libertatea?

Libertatea este puterea, izvorâtă din raţiune şi voinţă, de a face sau nu, sau de a face mai cu seamă un lucru decât altul. Ea pune persoana în situaţia de a se putea guverna pe sine.

6. Sunt factori care pot împiedica libertatea şi responsabilitatea omului?

Libertatea şi responsabilitatea omului pot fi diminuate sau anulate de ignoranţă, de violenţă, de teamă şi de diferite condiţionări psihice sau sociale.

7. Ignoranţa atenuează întotdeauna responsabilitatea vinovăţiei?

Ignoranţa atenuează sau elimină responsabilitatea unei vinovăţii în măsura în care ea însăşi este lipsită de vinovăţie.

8. Pasiunile diminuează şi ele responsabilitatea?

Pasiunile, adică acele emoţii sau mişcări ale simţurilor care îndeamnă la acţiuni sau la a reacţiona în mod instinctiv, diminuează responsabilitatea numai atunci când apar în mod involuntar. Când însă sunt alimentate în mod voit, de regulă, sporesc responsabilitatea.

9. Care este influenţa obişnuinţelor asupra responsabilităţii?

Ca şi pasiunile, tot aşa şi obişnuinţele pot să diminueze sau să crească responsabilitatea după cum sunt suportate în mod involuntar sau sunt cultivate în mod voit.

10. În baza cărui fapt putem spune că o acţiune umană este bună sau rea?

Bunătatea sau răutatea unei acţiuni umane depinde de trei factori: de obiect, de împrejurări şi de finalitate.

11. Ce este obiectul?

Obiectul, sau conţinutul, este bunul, autentic sau presupus, asupra căruia se exercită direct acţiunea.

12. Ce sunt circumstanţele?

Sunt diferite situaţii care se adaugă obiectului, sau conţinutului, modificându-le intr-o anume măsură valoarea lor morală.

13. Ce este finalitatea?

Finalitatea sau scopul, numit deasemenea şi intenţiune, este acela spre care tinde omul spre a împlini o acţiune dată.

14. Cum acţionează acesti trei factori pentru a face ca o acţiune umană sa fie bună sau rea?

Pentru ca o anumită acţiune să fie din punct de vedere moral bună, trebuie să conţină toţi aceşti trei factori. Pentru ca să fie o acţiune mai mult sau mai puţin rea, ajunge să fie mai mult sau mai puţin rău unul din factori.

15. Este adevărat că ceea ce contează este numai intenţia?

O intenţie bună nu poate să facă bun ceea ce este în sine rău. Scopul nu scuză mijloacele.

16. Sunt deci acţiuni pe care nu e permis să le împlinim, nici având cele mai bune intenţii?

În cazul în care obiectul sau conţinutul acţiunii ar fi intrinsec rău nu este nicidecum licit să-l dorim, nici având cele mai bune intenţii: de exemplu, nu este niciodată licit, în nici un caz, să ucizi un nevinovat.

17. Ce este conştiinţa?

Conştiinţa este judecata raţiunii prin mijlocirea căreia persoana cântăreşte dacă acţiunea pe care vrea s-o împlinească, sau pe care a implinit-o deja, este bună sau rea.

18. Cum se poate califica conştiinţa?

Conştiinţa poate să fie adevărată (sau dreaptă) şi falsă (sau eronată).

19. În ce constă această distincţie între conştiinţa adevărată şi falsă?

Conştiinţa este adevărată sau falsă după modul în care judecata sa concordă sau nu cu adevărul obiectiv al legii morale.

20. Este întotdeauna păcat să mergi împotriva voinţei?

Da, intotdeauna este păcat. Si păcatul este cu atât mai grav cu cât obiectul sau conţinutul acţiunii este socotit grav.

21. Dacă se urmează propria conştiinţă (deci dacă este cineva de bună credinţă), dar se savârşesc de fapt acţiuni obiectiv rele, se comite pacat?

Se comite păcat atunci când suntem vinovaţi de propria ignoranţă şi de incapacitatea care o însoţeşte în a da o corectă apreciere a propriilor acţiuni. Aceasta se întâmplă adeseori, deoarece nu toţi se preocupă să se instruiască şi să-şi educe propria conştiinţă.

22. Cum se educă propria conştiinţă?

Urmând şi aprofundând învăţătura Bisericii, care este Mama noastră în credinţă şi a fost destinată de Domnul Nostru Isus Cristos să instruiască pe cei botezaţi, în credinţă.

23. Ce trebuie să facă cel ce se află în dubiu de conştiinţă?

Cel ce se află în dubiu de conştiinţă, înainte de a acţionŕ trebuie să-şi lămurească dubiul. Nu este licit în nici o situaţie să se împlinească o acţiune dacă există dubiul că aceasta ar fi un păcat.