Tu întrebi

Răspunde pr. Alois Moraru:

Problema pe care ai sesizat-o în viaţa proprie nu reprezintă o noutate absolută în materie de psihologie şi arta comunicării (conversaţiei). Ea este întâlnită la foarte mulţi oameni, în grade şi valenţe diverse, de aceea nu trebuie să te consideri o tânără aparte, dar trebuie să depui un efort constant pentru depăşirea acelor situaţii de viaţă în care îţi dai bine seama că nu ai reacţionat corect. Mai mult, dacă problema pe care ai ridicat-o se referă la conversaţii în vederea căsătoriei, situaţia trebuie tratată într-un mod aparte. În acest caz ar fi bine să aprofundezi tema, de aceea, în continuare, voi preciza doar câteva principii generale.

Când eram mici, părinţii şi educatorii ne-au învăţat să scriem şi să citim, să facem operaţii matematice etc. Întrucât ei ne corectau atunci când greşeam, treptat am reuşit să deprindem bine abecedarul şi matematica. În cazul conversaţiei şi a comunicării cu alţii, lucrurile nu au stat tot aşa. Puţine au fost acele persoane care ne-au îndreptat atunci când vorbeam nepoliticos, când nu reuşeam să ne stăpânim ieşirile nervoase, când greşeam prin cuvintele şi faptele noastre. Ce să mai spunem de arta comunicării eficiente cu cei de acasă sau de la şcoală! De aceea, avem nevoie de o formare serioasă în această privinţă, care nu se mai realizează ca în anii copilăriei, ci mult mai greu, pentru că suntem încăpăţânaţi în ideile şi ambiţiile noastre.

Mai mult, dacă eşti o persoană publică, adică ai un climat de viaţă dinamic şi te întâlneşti zilnic cu diverşi oameni, îţi pot spune că într-o lună ai şansa să dialoghezi cu mai multe persoane (membri ai familiei, prieteni, colegi de muncă, vecini, necunoscuţi) decât aveau oamenii care au trăit acum un mileniu, în timpul întregii lor vieţi. Zilnic întâlneşti fel şi fel de oameni, cu temperamente şi interese diverse, de aceea şi modul de abordare a persoanelor trebuie să fie diferit.

O conversaţie bine structurată şi matură se distinge prin complexitatea şi bogăţia ei. Ea integrează toată fiinţa umană, cu calităţile şi carenţele personale, cu deprinderile bune sau rele ale fiecărui individ. Astfel, pentru o analiză serioasă a modului în care reuşim să dialogăm cu cineva, trebuie să ţinem cont în primul rând de temperamentul şi caracterul nostru, precum şi de cele ale interlocutorului. În felul acesta vom putea constata că întâlnim persoane care se înţeleg de la prima privire, dar şi situaţii în care unii nu pot găsi un climat propice unui dialog deschis şi sincer nici după luni de cunoaştere.

Am putea insista mult asupra acestor aspecte, dar doresc să evidenţiez doar unele caracteristici simple. Termenul "temperament" cuprinde fie modul în care cineva reacţionează la influenţele externe ale persoanei cu care dialoghează (impulsiv sau liniştit), fie consecinţele pe care aceste influenţe le lasă în psihicul său (momentane sau de durată). Dacă îţi cunoşti bine temperamentul, îţi pot spune că sangvinicul reacţionează prompt, dar pentru scurt timp; colericul are o reacţie vie, dar de durată; melancolicul reacţionează încet, dar pentru scurt timp; iar flegmaticul reacţionează încet, dar durabil.

Mergând pe aceeaşi supoziţie (că îţi cunoşti bine temperamentul; dacă nu, poţi găsi diferite modalităţi de a ţi-l descoperi), fără a pretinde o reţetă fixă, îţi pot da câteva recomandări vizavi de modul în care poţi comunica mai bine cu cei pe care îi întâlneşti.

Dacă eşti sangvinică, trebuie să eviţi impresiile puternice ale simţurilor şi vorbele repezite, care te-ar putea duce la crearea unei imagini false despre toată fiinţa ta. În acelaşi timp, dacă te deranjează ceva din replicile interlocutorului, ai tendinţa de a te aprinde imediat, indiferent de cauză, ca paiele sub acţiunea oricărei surse de căldură. Un gram suplimentar de răbdare te poate duce uşor la îmbunătăţirea conversaţiei şi te ajută să învingi principalele tale slăbiciuni: nestatornicia, dezordinea, împrăştierea. Cu toate acestea, nu trebuie să neglijezi calităţile pe care le poţi avea: bunăvoinţă, inteligenţă, îndeletnicire în muncă, comunicare uşoară cu orice persoană etc.

Dacă eşti colerică, îţi dai bine seama că te aprinzi foarte uşor dacă ceva te deranjează în conversaţie. Dar, ceea ce este mai grav, această flacără de mânie durează mult, uneori până la moarte. Îţi este foarte greu să uiţi ceea ce te-a supărat şi vei reţine până şi expresia care te-a rănit. Spiritul răzbunător care îi caracterizează pe cei colerici te poate conduce până la sacrificarea unor bunuri materiale, a sănătăţii, a onoarei şi chiar a vieţii, numai pentru "a face dreptate". Totuşi, colericul este, în mod normal, inteligent, are o voinţă de fier şi o energie de neînfrânt, este încăpăţânat, nu cedează până nu-şi atinge scopul etc. Pentru corectarea acestor deficienţe trebuie să depăşeşti zilnic mândria şi încăpăţânarea, propriul egoism, concentrarea asupra propriei persoane şi a intereselor proprii.

Dacă eşti melancolică, cred că te poţi caracteriza prin câteva calităţi aparte: sensibilitate fizică şi psihică, predispoziţie pentru a te îmbolnăvi, eşti gânditoare şi delicată, atât în conversaţie cât şi în activităţile cotidiene. Astfel, îţi dai seama că reacţionezi încet şi îi învingi uşor pe aceia care sunt superficiali şi prompţi, te închizi adesea în tine, devii singuratică şi uneori ciudată. Calitatea principală pe care o ai este aceea că posezi tăria de spirit de a suporta uşor greşelile altora şi nu te enervezi decât foarte greu şi rar.

Dacă eşti flegmatică, trebuie să recunoşti că nu eşti interesată de idealuri mari şi, de aceea, eşti foarte neglijentă în muncă şi conversaţie, având riscul să fi deseori ridiculizată de interlocutori şi să fi considerată deseori "un ţap ispăşitor". Totuşi, ai avantajul că poţi suporta toate cu multă răbdare şi stoicism.

Aşadar, fiecare temperament are avantajele şi carenţele sale. Acestea pot fi utilizate pentru a face ceva bine sau rău, situaţii evidente şi în cazul comunicării verbale. Pe baza acestor tendinţe naturale, fiecare persoană îşi clădeşte propriul caracter. Cine doreşte să se perfecţioneze în arta conversaţiei şi a comunicării cu alţii trebuie să se cizeleze în timp şi cu multă răbdare. Este o muncă susţinută şi intensă, de aceea nu se poate realiza numai citind aceste rânduri.