Tu întrebi

Răspunde pr. Alois Moraru:

Înainte de a vă răspunde la întrebarea pe care ne-aţi pus-o, doresc să vă felicit pentru momentul de bucurie pe care îl veţi trăi în curând. Sigur, vă întrebaţi: De ce îmi permit o astfel de felicitare? De ce? Pentru că orice copilaş care se naşte este o surpriză frumoasă, chiar dacă este aşteptat cu nelinişte de atâta vreme: este un dar al vieţii, un dar al lui Dumnezeu. Ca pe orice părinte, vă încearcă un sentiment misterios de nelinişte, vă puneţi numeroase întrebări şi căutaţi răspunsuri.

Prima întrebare la care trebuie să găsiţi un răspuns adecvat este următoarea: Pentru ce trebuie să vă botezaţi copilul? Cu siguranţă, aţi putea găsi răspunsuri variate: "Aşa se obişnuieşte..."; "De frică, pentru că dacă moare fără a fi botezat nu poate intra în Paradis"; "Dintr-un sentiment profund de credinţă" etc. Indiferent de răspunsul pe care vi l-aţi dat, dorim să reamintim că Botezul este primul şi cel mai trebuincios sacrament, este renaşterea în Cristos şi intrarea în Biserică. Botezul este începutul vieţii şi al datoriilor creştine, de aceea nu se poate repeta.

O altă întrebare importantă, la care nu aţi găsit încă răspuns, este cea pe care ne-aţi pus-o. În câteva fraze voi căuta să vă ofer un răspuns autorizat, poate nu chiar acela pe care îl aşteptaţi dumneavoastră.

Conform tradiţiei Bisericii pentru orice om ce urmează să fie botezat se alege un credincios care va fi "naş" sau "naşă". Naşul reprezintă comunitatea credincioşilor, care este interesată şi antrenată în intrarea în sânul ei a unui nou botezat. Alegerea naşului sau a naşei depinde de părinţi. Este o alegere ce va fi făcută ţinându-se cont înainte de toate de înţelesul religios al sacramentului Botezului şi nicidecum de interese materiale sau de prietenie. Nu are sens să se aleagă ca naş un creştin care nu-şi îndeplineşte îndatoririle religioase, de aceea trebuie ales un credincios care a primit deja cele trei sacramente ale iniţierii creştine (Botezul, Mirul şi Euharistia) şi care-şi trăieşte în mod conştient credinţa. Este de preferat un prieten din comunitatea locală înaintea unei rude care locuieşte departe, pentru că acesta îl poate ajuta pe cel botezat să-şi maturizeze credinţa şi îl poate corecta atunci când greşeşte.

Din păcate, multe din aceste aspecte nu sunt luate astăzi în calcul, iar alegerea naşilor se face după alte principii. Trebuie accentuat că Botezul, poartă a vieţii şi a cerului, este primul sacrament al legii celei noi. Cristos însuşi l-a oferit tuturor ca să aibă viaţa veşnică şi mai târziu l-a încredinţat Bisericii sale împreună cu evanghelia, când a poruncit apostolilor: "Mergând, învăţaţi toate popoarele, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh". De aceea Botezul este în primul rând sacramentul acelei credinţe, prin care oamenii, luminaţi de Duhul Sfânt, răspund evangheliei lui Cristos. Biserica, din cele mai vechi timpuri, a ţinut mult ca toţi aceia care primesc Botezul la o vârstă mai mare, părinţii şi naşii copiilor care trebuie botezaţi, să fie îndrumaţi la acea credinţă adevărată şi activă, prin care, unindu-se cu Cristos, să încheie alianţa legii celei noi sau s-o confirme. Acest scop îl au atât instruirea pastorală a părinţilor şi naşilor, cât şi celebrarea cuvântului lui Dumnezeu şi mărturisirea de credinţă de la Botez.

Cei care ţin cont de valoarea Botezului îşi vor da bine seama de rolul şi funcţia părinţilor şi naşilor. Chiar înainte de Botez este foarte folositor ca părinţii şi naşii, conduşi de propria lor credinţă sau îndemnaţi de prieteni sau alţi creştini, să se pregătească pentru a lua parte cât mai conştient la celebrarea tainei Botezului, folosindu-se în acest scop de mijloacele pe care le au la dispoziţie: cărţi, reviste, catehisme etc. Parohul are datoria de a-i pregăti pe părinţi şi naşi pentru apropiata celebrare a Botezului, prin îndemnuri pastorale şi rugăciuni comune.

Părinţii şi naşii copilului au de exercitat un rol propriu în celebrarea Botezului. În afară de îndemnurile celebrantului pe care le primesc şi de rugăciunile pe care le fac cu întreaga comunitate, ei îndeplinesc o adevărată funcţie când: a) cer în public Botezul pentru copilul sau finul lor; b) după celebrant, fac şi ei semnul crucii pe fruntea copilului; c) declară că se leapădă de Satana şi fac profesiunea de credinţă; d) ţin copilul în braţe în timpul Botezului; e) ţin lumânarea aprinsă; f) sunt binecuvântaţi cu o formulă specială etc.

În cazul familiei dumneavoastră, am şi o observaţie. Întrucât soţia este de religie ortodoxă, precum şi martorii care asistă la Botez, nu pot face profesiunea de credinţă pot tace. Deoarece soţia este de acord cu Botezul copilului, ea trebuie să se îngrijească sau să permită ca fiul sau fiica dumneavoastră să fie educat în credinţa în care a fost botezat.

Iată câteva extrase din Ritualul botezului, în care sunt implicaţi în mod special naşii.

Celebrantul se adresează apoi naşilor, cu aceste cuvinte sau altele asemănătoare: Iubiţi naşi, sunteţi dispuşi să-i ajutaţi pe părinţi la îndeplinirea îndatoririi lor, ca acest copil să devină bun creştin? Naşii trebuie să răspundă: Da.

Celebrantul face semnul sfintei cruci pe fruntea fiecărui copil fără a spune ceva. După aceea invită părinţii şi pe naşi să facă acelaşi lucru.

Celebrantul se adresează părinţilor şi naşilor cu aceste cuvinte: Iubiţi părinţi şi naşi, copiii pe care i-aţi adus urmează acum să fie botezaţi. Dumnezeu, în iubirea sa, le va da o viaţă nouă prin renaşterea din apă şi Duh Sfânt. Pentru ca viaţa dumnezeiască, pe care o primesc în dar, să fie ocrotită împotriva păcatului şi să se dezvolte din zi în zi, vouă vă revine obligaţia de a-i educa în credinţa lui Cristos.

Dacă, aşadar, în puterea credinţei voastre, sunteţi hotărâţi să împliniţi această obligaţie, amintindu-vă totodată de Botezul vostru, lepădaţi-vă de păcat şi mărturisiţi credinţa în Isus Cristos, care este şi credinţa Bisericii şi în care vor fi botezaţi copii voştri. Celebrantul cere apoi, de la părinţi şi naşi, o întreită mărturisire a credinţei şi a lepădării de Satana, la care aceştia trebuie să răspundă: Cred şi Mă lepăd.

Celebrantul cheamă apoi la locul Botezului pe părinţii şi naşii copilului, le spune să repete numele copilului, apoi le adresează următoarea întrebare: Voiţi, aşadar, ca N. să primească Botezul în credinţa Bisericii, credinţă pe care am mărturisit-o împreună? Naşii trebuie să răspundă: Voim.

Pe lângă aceste rituri, mai sunt şi altele în care naşii au un rol important. Aşadar, naşii trebuie să facă mărturisirea de credinţă în numele copilului care este botezat şi de aceea nu poate fi acceptată o persoană care nu este de religie catolică. Ar fi un fals ca o persoană să creadă un lucru şi să mărturisească altfel. Totuşi, pot fi acceptate şi alte persoane, indiferent de religia lor, care să asiste la Botez şi să-şi ia angajamentul că îl vor însoţi pe cel botezat şi îl vor ajuta să se maturizeze. Codul de drept canonic subliniază că naşul are datoria să-l asiste pe fin în iniţierea creştină şi să-l prezinte la Botez, împreună cu părinţii. De asemenea, el trebuie să-şi dea silinţa ca finul său să ducă o viaţă creştină conformă cu Botezul şi să îndeplinească cu fidelitate obligaţiile inerente acestui sacrament.

Ca cineva să fie admis să îndeplinească funcţia de naş, trebuie să fie desemnat de către cel care se botează sau de părinţii acestuia, ori, în lipsa acestora, de către paroh sau de către celebrantul Botezului şi să aibă capacitatea şi intenţia de a îndeplini această funcţie. Naşul trebuie să fi împlinit vârsta de 16 ani, dacă episcopul diecezan nu a stabilit o altă vârstă, ori dacă parohul sau celebrantul nu consideră că dintr-un motiv just se poate admite o excepţie.

În concluzie, Biserica cere ca naşul să fie catolic, să fi primit sacramentele iniţierii creştine, şi să ducă o viaţă conformă cu credinţa şi cu funcţia ce trebuie să şi-o asume. Naşul poate fi chiar şi o rudă foarte apropiată, dar nu poate fi tatăl sau mama celui care este botezat. Totuşi, pe lângă naşul catolic, puteţi găsi unul sau mai mulţi dintre prietenii dumneavoastră de altă confesiune care să participe la ceremonie şi să îndeplinească rolul de martori.