Tu întrebi

Răspunde pr. Alois Moraru:

Întrebarea care ţi s-a pus am reţinut-o şi din alte ocazii. Eu, discutând de mai multe ori cu creştini baptişti sau din alte grupări protestante, am constatat că întrebările legate de taina Botezului sunt foarte frecvente. De fapt, pentru baptişti, acesta este singurul fundament sacramental pe care îl au. Aşa cum probabil ai învăţat deja la "Istoria Bisericii", membrii acestei secte provind din una din cele trei grupări în care s-a împărţit Biserica Anglicană în anul 1559. Celelalte două grupări sunt: prezbiterienii şi congregaţioniştii. Amintesc aici că anglicanismul este religia dominantă în Anglia, prin separarea de Biserica Romei, realizată de senzualul rege Henric al VIII-lea. Baptiştii au luat doctrinele lor de la ereticul Wiclef, care interzicea botezul copiilor şi de la anabaptişti sau menonniţi, o altă sectă care propaga o teorie similară. Această "credinţă" a baptiştilor a fost sintetizată, în anul 1606, de pastorul englez John Smith, cel care l-a sprijinit mult pe tiranul Cromwel să organizeze Biserica Anglicană.

Prin întrebarea pe care ţi-au adresat-o baptiştii, probabil colegi de clasă, şi la care ei îţi dau un răspuns foarte simplu ("Isus nu a botezat pe nimeni"), ei vor să evidenţieze principala lor lege: "Botezul nu este necesar pentru a ne mântui. Este doar o poruncă a lui Cristos, dar nu este esenţială". De aceea, baptiştii nu acceptă botezul copiilor şi spun că a boteza copiii înseamnă a fi "anticrist", adică a face un lucru ce nu a făcut Isus Cristos. Prin urmare, baptiştii nu admit decât botezul prin "scufundare", adică prin intrarea într-o fântână, bazin, rezervor, râu etc. Motivaţia este aceasta: "a boteza" (cuvânt grecesc) înseamnă a "scufunda". Religia lor este o religie fără minori, pentru că nu acceptă să aparţină acestei religii decât cel care este botezat şi nu lasă să fie botezaţi decât cei majori. Sigur, baptişii au numeroase erori doctrinare, dar nu vreau să înşir acum decât încă trei: ei nu acceptă prezenţa reală a lui Cristos în Euharistie; nu acceptă nici o autoritate religioasă: nici pontif, nici episcop, nici preot, susţinând că toţi trebuie să fim egali; ei iau ca unic ghid Biblia, în special Noul Testament, pe care o răstălmăcesc cum vor, neacceptând nici o altă autoritate doctrinară sau magisterială.

Într-adevăr, cel care citeşte Biblia cu atenţie îşi va da cu uşurintă seama ca Isus nu a botezat pe nimeni în sensul în care a fost el botezat, adică cu apă. Însă, în discursurile pe care le-a pronunţat ne dovedeşte care este botezul pe care doreşte să-l instaureze: botezul în duh, nu în apă. (În acest sens îţi recomand să citeşti capitolul 3 din Evanghelia după sfântul Ioan.) Acesta este explicat de mai multe ori apostolilor, totul culminând cu discursul dinaintea înălţării la cer: "Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi Evanghelia la toată făptura, botezând în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt" (Mt 28, 19). Aplicând acest testament al lui Isus, apostolii au combinat botezul cu apă cu cel în duh şi s-a ajuns astfel la forma actualä. Începând cu ziua Rusaliilor, când a Isus a trimis pe Duhul Sfânt asupra Bisericii, apostolii au început administrarea Botezului. În predica pe care sfântul Petru a ţinut-o în acea zi, spunea printre altele: "Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor şi veţi primi darul Duhului Sfânt" (Fap 2,38).

Ulterior, Biserica a adăugat şi alte rituri, care nu ţin de valabilitatea sacramentului, ci de legalitatea administrării acestuia. Deoarece baptiştii nu ţin cont de Tradiţia Bisericii, ei socotesc că dacă Isus nu a botezat copii, această practică este interzisă. De fapt, fără a o spune, baptiştii aplică tradiţia existenă în Biserică în primele secole creştine, când taina Botezului se dădea doar persoanelor majore, după câţiva ani de pregătire catehumenală.