Tu întrebi

Răspunde Redacţia "Oraş nou":

Da, este adevărat. Sunt convingătoare statisticile despre răspândirea voluntariatului care dovedesc că omul este fericit când ajută pe cineva care se află în nevoie. În SUA, cercetările au arătat că altruismul face bine sănătăţii mintale. Acelaşi fenomen îl arată şi articolul doamnei Carolyn Schwarz, cercetătoare la Universitatea din Massachusetts. Studiul a fost făcut pe 2000 de membri ai unei congregaţii creştine care au acceptat să completeze un chestionar. Întrebările se refereau la frecvenţa dorinţei de a se dedica altora, ascultându-i sau ajutându-i, şi la starea psiho-fizică a sănătăţii proprii.

Rezultatele cercetării au fost elocvente: din statistici rezultă că persoanele altruiste par să se simtă cel mai bine, atât fizic cât şi psihic. Alte cercetări neuro-biologice făcute la Universitatea Emory din Atlanta par să confirme faptul că atitudinea umană cooperantă antrenează sistemele cerebrale legate de mecanismul plăcerii şi al recompensei, în timp ce încălcarea legilor sociale face să se nască în persoane un sentiment de vină, de ruşine şi de suferinţă. Cu alte cuvinte, virtutea se răsplăteşte pe ea însăşi.

Se pare că aceşti cercetători americani au descoperit că bunătatea este o plăcere adevărată înscrisă în creierul nostru. Cercetătorul cel mai reprezentativ, psihiatrul Gregory Berns, a ajuns să spună că "este o ştire consolantă, deoarece această descoperire confirmă că suntem programaţi să colaborăm unii cu alţii".

Dar de ce? După părerea antropologilor, spiritul de echipă şi capacitatea de a colabora au fost pentru strămoşii noştri un avantaj de neînchipuit pentru a supravieţui, iar filosofii au ştiut dintotdeauna că omul are capacitatea de a se sacrifica, renunţând la satisfacţia imediată cerută de egoismul orb. Filosoful Schopenhauer, din sec. al XVIII-lea, recunoştea că în fiecare dintre noi există o dublă subiectivitate: una care spune "Eu", care îşi face propriile planuri, îşi atinge scopurile, îşi caută propriile mijloace de existenţă chiar trecând peste ceilalţi; iar a doua, de exemplu cea a "speciei", care face în aşa fel încât o mamă, fără să se gândească, se sacrifică instinctiv pe ea însăşi, corpul, timpul, somnul, iar pentru o anumită perioadă îşi întrerupe viaţa propriului "Eu" pentru cea a copilului.

Toţi ne-am născut dintr-o relaţie, din sacrificiul de sine pentru celălalt care vine pe lume. Fiecare dintre noi ştie din propria experienţă că în momentele în care ajuţi pe cineva, când eşti solidar, altruist, trăieşti împăcat cu propria conştiinţă. Acum, datorită studiului american, am aflat că se simt bine şi circuitele noastre cerebrale. Şi că sunt în joc nu doar ideile ori conştiinţa noastră, ci şi sănătate mintală.