Tu întrebi

Răspunde Redacţia:

Din întrebarea Dvs înţeleg că doriţi practic nişte definiţii. Am apelat atunci la "Micul dicţionar creştin catolic", al pr. Ioan Tămaş, care a apărut la Sapientia şi este publicat pe situl ProFamilia. Vă invităm să îl consultaţi deci chiar de pe situl nostru (la secţiunea Studiu). Şi iată definiţiile cerute de Dvs.

Epicleză

(Din gr. epíklesis, invocaţie, rugăciune). Rugăciune prin care se invocă intervenţia lui Dumnezeu, în special a Duhului Sfânt, pentru a realiza consacrarea unei materii sacramentale. Toate rugăciunile de consacrare conţin o formulă "epiclezică" în care este invocată intervenţia Duhului Sfânt. La rugăciunea euharistică "Biserica imploră, prin invocaţii speciale, puterea divină pentru ca darurile oferite de oameni să fie consacrate, adică să devină Trupul şi Sângele lui Cristos, şi pentru ca Victima nepătată să le fie spre mântuire celor care o vor primi la Sfânta Împărtăşanie" (PNMR 55). Sunt indicate aici două momente ale epiclezei: transformarea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Cristos şi sfinţirea credincioşilor.

Clauzură

(Din lat. claúdere, a închide). Loc din mănăstire rezervat călugărilor, în care străini nu au acces şi din care călugării nu pot ieşi în mod liber. Din punct de vedere canonic, clauzura este ansamblul de reguli care interzic străinilor să intre în acest loc, iar călugărilor să iasă din el. Există trei feluri de clauzură: comună, ce trebuie observată de institutele călugăreşti şi care constă în a rezerva o parte din casă exclusiv pentru membrii comunităţii; monahală, ce trebuie observată în toate mănăstirile de monahi şi monahii (maici) de viaţă parţial contemplativă, în conformitate cu constituţiile proprii; papală, ce trebuie observată de monahiile (maicile) ce se dedică în întregime vieţii contemplative şi care este reglementată de norme date de Scaunul Apostolic.