Tu întrebi 


 

Mariana și Emil întreabă:

Într-o relație de cuplu, care este locul pe care îl ocupă sinceritatea? Trebuie să fie totală, pentru unitatea cuplului, sau este justificată o oarecare manipulare a adevărului, măcar pentru a evita o discuție care ar putea apărea dintr-o acțiune pe care celălalt n-o aprobă? Cu soțul meu am vorbit de mai multe ori despre aceasta. Așteptăm răspunsul dumneavoastră și vă mulțumim.

Răspunde Redacția "Oraș nou":

Lumea ficțiunii prezentată de televiziune este plină de relații de cuplu superficiale, în ziare citim sondaje deprimante care produc confuzie, articole care ne fac să credem că o căsnicie fericită admite minciuna. Cultura dominantă de astăzi nu ajută ca în persoane să înflorească exi¬gența de a stabili o relație de cuplu bazată pe adevăr.

Fiecare inimă îndrăgostită caută o iubire construită pe sinceritate, pe loialitate si pe comunicare. Cel care se căsătorește, nu numai că dorește, dar promite o uniune care se naște și se întărește datorită curajului de a se deschide și de a dărui totul din sine însuși. Pentru a comunica este nece¬sar nu doar un sentiment puternic, ci și o maturitate în iubire. De fapt este necesar să înțelegem cât poate ce¬lălalt să primească. Sinceritatea de tipul: "Eu spun tot ce am pe su¬flet... ", nu este constructivă atunci când, în ceea ce spunem, uităm deli¬catețea, prudența, respectul față de celălalt. Suntem sinceri nu atunci când relatăm totul, de-a fir a fir, nici atunci când datoria de a dezvălui adevărul ne va face să ne simțim cu conștiința împăcată. Iar apoi cine poate spune că deține adevărul? Căci mai degrabă ne aparține punc¬tul nostru de vedere. Ne putem oferi părerea, în locul și la timpul potrivit, așa cum ne sugerează iubirea și conștiința noastră.

Uneori însă, în existența noastră pot exista cazuri de o gravitate morală deosebită, care nu sunt ușor de înfruntat, deoarece astăzi, după cum avertizează Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, "exigența de adevăr de care nu se poate face abstracție a dispărut în favoarea unui criteriu de sinceritate, de autenticitate, în acord cu sine însuși, într-atât încât s-a ajuns la o concepție subiectivistă a judecății morale" (Veritatis Splendor, nr. 32). În situațiile mai delicate, sfătuirea cu un cuplu mai matur sau cu un preot poate fi de folos. Acesta este fără îndoială semnul că suntem gata să nu păstrăm răutăcios ceva pentru noi și că ceea ce vom spune va fi în optica unității și pentru a-l favoriza pe celălalt, nu pe noi înșine.

Adevărul, credem, nu constă nu¬mai în ceea ce ne putem spune, ci și în ceea ce putem dărui. El se află în iubirea noastră care, cu timpul, ne va face mai buni. O relație perfectă între două persoane se găsește în adevă¬rul deplin. Dar este un drum lung, care durează toată viața.

(Oraș Nou, aug-sep 2002)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire