Tu întrebi

Răspunde dna Maria Goţia:

Dragă Maria,

De când mi-ai scris, mă gândesc mult la tine şi mă rog pentru tine, căci îmi dau seama din câtă amărăciune şi frământare s-au închegat rândurile tale!

Când scrii despre îndepărtarea soţului tău şi situaţia voastră în Biserică în eventualitatea unui divorţ, atingi două aspecte care sunt cele mai importante în legământul nostru de soţi: relaţia dintre noi şi relaţia cu Dumnezeu, aspecte pe care, aşa cum simţi şi tu, nu le putem despărţi. De aceea, îmi îndrept privirea spre Isus, care ne dă pilda şi măsura iubirii în căsătorie: S-a dăruit total, până la jertfirea vieţii, unei Mirese atât de nevrednice (adica nouă, oamenilor), dar sfinţită de El prin această jertfă. De pe Cruce, aşadar, izvorăşte harul Sfintei Taine a Căsătoriei şi să nu ne speriem să-l căutăm acolo, dacă vrem să o trăim la adevărata ei strălucire şi plinătate.

Divorţul v-ar separa doar civil, fiindcă omul nu poate despărţi ceea ce a unit Dumnezeu. Dacă tu nu consimţi la aceasta, chiar dacă el s-ar produce, atâta timp cât nu îţi încalci legământul căsătoresc prin recăsătorire, te poţi spovedi şi împărtăşi mai departe. Dar înainte de a mai vorbi despre divorţ, te rog primeşte câteva îndemnuri pe care ţi le trimit cu toată prietenia:

Nu te da bătută, mai ai mult de luptat. Adună-ţi tot curajul şi întoarce o pagină nouă. Goleşte-ţi inima de reproşuri, de simţământul neîndreptăţirii, de ranchiună. Cere cu umilinţă totală ajutorul lui Dumnezeu. Roagă-te cât poţi de mult şi cu mare speranţă, şi pentru tine, şi pentru el. Poate niciodată până acum, căsătoria voastră şi voi amândoi nu aţi avut în aşa mare măsură şansa înnoirii. Hrăneşte-te cu pacea lui Dumnezeu în Sfintele Taine, în tăcere, în citirea Sfintei Scripturi. Dacă te simţi din nou împresurată de deznădejde sau exasperare, dă-ţi seama că este dracul care ar face orice să vă dezbine şi nu te lasă. Dacă îţi dai seama că l-ai supărat cu ceva pe soţul tău sau îl superi, nu zăbovi să-i ceri iertare şi să îndrepţi lucrurile, chiar în lipsa reciprocităţii.

Nu te întreba cât te iubeşte, ci cât îl iubeşti tu. Nu-i reproşa, nu-l certa, nu-l judeca, nici măcar în gând. Să nu încapă în inima ta decât dorinţa caldă şi sinceră de a-i face bucurii, de a-l înconjura cu calmul şi seninătatea ta, de a găsi toate ocaziile de a-l face fericit.

Caută cauza profundă a îndepărtării lui şi, cu devotament, caută să-l ajuţi să se vindece. Ca o mamă, întotdeauna gata să înţeleagă, să îngăduie, să ierte şi să-l primească pe copilul ei, deschide-te şi tu faţă de el, nu te reţine, nu-ţi pune limite iubirii; mai mult ca o mamă, caută să-l primeşti, să-l ierţi, să-l iubeşti, după cum ne iubeşte pe fiecare Tatăl Ceresc. Lumea ţi-ar spune să ai şi tu mândria ta, că totul are o limită..., dar Dumnezeu ştie mai bine iubirea adevărată.

Până când? Tot timpul.

Dragă Maria, inima sus!

Pune totul în Inima lui Isus şi cheam-o în ajutor pe Preacurata şi va fi bine. Daca ai nevoie de rugăciuni, care şi pe noi ne-au ajutat în momente grele sau importante, ţi le trimit cu plăcere, dacă crezi de cuviinţă, şi îmi dai eventual adresa ta de email.

Cu tot dragul.