Tu întrebi 


 

Măriuca și Emil întreabă:

Peste câteva luni ne vom căsători. Mulți cunoscuți, prieteni de-ai noștri, s-au hotărât să conviețuiască, iar noi suntem în îndoială: merită să te căsătorești? Ce diferență este între conviețuire și căsătorie?

Răspunde Redacția "Oraș nou":

Cunoaștem și noi câteva cupluri care conviețuiesc de mai mulți ani și ne-am dat seama că fiecare a făcut această alegere din diferite motive. De exemplu, unii din teama obligațiilor ce se stabilesc prin căsătorie și de legătura trainică, alții din dorința de a evita complicațiile economice sau legale în cazul unei separări. Alte cupluri au ales această formă ca o reacție la căsătoriile în care anii trec fără entuziasm, fără vitalitate, ca și cum cei doi ar fi niște schelete fără suflet. Dar am avut și impresia că unii, deși conviețuiesc, se iubesc și doresc ca iubirea lor să crească, să-și educe bine copiii, dorind totodată ca iubirea lor să fie concentrată în raportul de cuplu, o iubire pe care ei o aleg zi de zi, fără să fie constrânși de cineva sau de ceva.

Bineînțeles, nu căsătoria creează iubirea, dar noi creștinii avem și sacramentul căsătoriei care este un har fără preț dacă este folosit ca acea stâncă pe care casa construită nu se poate clătina. În căsnicia clădită pe Dumnezeu iubirea va crește, nu va fi doar umană ci și supranaturală. Tânărul și tânăra care se iubesc crează o nouă realitate, în urma căreia întreaga societate poate să aibă avantaj. Atenția pe care iubirea o cere de la cei doi pentru ca relația conjugală să fie mereu vie ajută cuplul să trăiască plin de angajare în orice mediu social.

Să nu uităm apoi că iubirea se răspândește de la sine; de aceea, fără să-și dea seama, cei doi vor contribui la transformarea acelei părți de societate în care își desfășoară activitatea. Iar dacă fiii care se nasc din relația lor cresc într-o atmosferă senină, se vor putea dezvolta mai bine și vor putea contribui, la rândul lor, la dezvoltarea societății.

De aceea statul ar avea tot interesul ca familia să funcționeze. Mirii, spunându-și în public "da"-ul lor, promit să păzească și să facă să crească tot mai mult iubirea dintre ei care, așa cum am văzut, este foarte importantă pentru societate, și cer implicit statului să fie recunoscuți în această realitate nouă a vieții lor și să fie ajutați să-și păstreze iubirea și să-și crească copiii. Primind "da"-ul spus de cei doi, statul se angajează să ducă la îndeplinire datoria pe care o are.

Din nefericire, în societatea de astăzi nu se mai simte acest lucru. Cultura individualistă în care suntem cufundați, îndemnul continuu la consum, propus de mijloacele de comunicare, fac adesea ca familia să se închidă în propria intimitate, iar statul privilegiază, prin legile sale, mai mult individul decât familia.

Cu tristețe ascultăm statisticele din țara noastră privind scăderea drastică a căsătoriilor în anul care de abia s-a încheiat, deoarece statul nu asigură tinerilor o locuință, o posibilitate reală de a o putea cumpăra cu un credit accesibil unui salariat cu salariul mediu sau minim pe economie. Dobânzile, salariul cerut de către bănci pentru acordarea unui credit favorizează doar pe câțiva, însă cea mai mare parte nu-și poate permite un credit de 15 000 de euro extins la 20 de ani.

Însă alegerea căsătoriei și pecetluirea ei în fața lui Dumnezeu aduce soților harurile de a depăși toate obstacolele dacă sacramentul căsătoriei este trăit în plinătatea sa. De aceea, pentru a descoperi din nou valoarea căsătoriei, trebuie să redescoperim înainte de toate valoarea iubirii umane, care nu este niciodată un fapt privat, deoarece ființa umană se raportează la ceilalți și nu există nimic atât de privat încât să nu aibă repercusiuni asupra persoanelor care ne înconjoară.

În căsătoria religioasă, în "da"-ul spus de un bărbat și de o femeie în fața altarului, Biserica vede un reflex al iubirii lui Dumnezeu în cei căsătoriți și de aceea se angajează să îi ajute pentru ca iubirea lor să poată să crească tot mai mult; în același timp și cei doi miri se angajează să ducă la îndeplinire planul unei iubiri "veșnice", deschisă unei fecundități fizice și spirituale spre binele întregii comunități umane.

Deci, există o diferență foarte mare între conviețuire și căsătoria încheiată în Biserică, dacă mirii sunt conștienți de sacramentul primit și îl fac să rodească.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire