Tu întrebi

Răspunde pr. Cristian Văcaru:

Cred că nu greşesc când spun că din întrebarea ta remarc şi o doză de dezamăgire; de ce Dumnezeu nu a ales o altă localitate, un alt "cătun", şi a ales tocmai Betleemul, atât de controversat astăzi.

În primul rând, Betleemul nu trebuie să-l vedem ca loc de desfăşurare a conflictelor armate, ci locul naşterii lui Isus. Dacă astăzi se intră foarte greu la Betleem, dacă este (după unii) stare de nesiguranţă, nu înseamnă că la fel era şi în timpul lui Isus. Am avut ocazia să fiu în Betleem în ziua de Crăciun a anului 2003. Cineva din grupul nostru a văzut o imagine care, oarecum, l-a şocat: un localnic îşi ara pământul în ziua de Crăciun. Arase deja o bună bucată de ogor, şi nu arăta că mulţimea pelerinilor veniţi la Betleem de Crăciun l-ar fi făcut să-şi schimbe planurile pentru acea zi. Aceasta a fost ceva extern. Am văzut apoi că şi în Bazilica Naşterii, în partea ortodoxă, se executau lucrări de administraţie, întrucât în Ţara Sfântă Biserica Ortodoxă ţine sărbătorile pe "stilul vechi". Cu toate acestea, Crăciunul trăit la Betleem a fost ceva unic, minunat, de neuitat. Nici nu cred că se poate exprima în cuvinte omeneşti.

Situat la circa cinci kilometri sud de Ierusalim, oraşul biblic Betleem (în ebraică înseamnă Casa Pâinii) este menţionat pentru prima dată în Cartea Genezei (35, 19), unde se spune că Rahela (soţia patriarhului Iacob) a murit şi a fost îngropată la Betleem şi că Iacob a construit un monument la mormântul ei, care "există şi azi". Betleemul este aşadar un loc de întâlnire între lumea ebraică, lumea musulmană (întrucât astăzi sunt foarte mulţi arabi musulmani rezidenţi în Betleem) şi, bineînţeles, lumea creştină, care cinsteşte aici locul naşterii lui Isus. Deşi era cunoscut şi apare atestat încă din perioada cananeită (în secolul XIV î.d.C.) Betleemul intră în istorie odată cu naşterea lui David. Din căsătoria moabitei Rut cu Booz s-a născut Obed, iar din acesta s-a născut Iesse, tatăl lui David (cf. Rut. 1,4).

Citim în Vechiul Testament, în cartea profetului Miheea, următoarele cuvinte deja binecunoscute: "Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine îmi va ieşi cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei" (Mih. 5,1). Există la Betleem o biserică ce aminteşte de casa Sfântului Iosif. Istoricii susţin că nu este exclus ca Iosif să se fi născut la Betleem şi să fi plecat cu părinţii săi la Nazaret din cauza nesiguranţei pe care Irod cel Mare o provoca în această regiune; îndelungata şedere a lui Iosif şi a Mariei în Galileea a lăsat să se înţeleagă că ei locuiau acolo permanent. La împlinirea timpurilor, Isus s-a născut la Betleem, unde părinţii lui veniseră pentru recensământul poruncit de împărat.

Revenind la întrebarea ta: "de ce Dumnezeu a ales Betleemul?", cred că nu e atât de important locul ca atare pe care l-a ales Dumnezeu, ci acţiunea lui Dumnezeu. El, din veşnicie acceptă firea noastră omenească, devine un prunc, cu un trup ca şi al nostru. Vine între noi pentru a ne atrage la El. Nu are atât de mare importanţă "locul" unde s-a născut, ci "faptul" că s-a născut, "faptul" că ne-a mântuit. Oare dacă ar fi venit în altă localitate, alta ar fi fost situaţia lumii de astăzi? Dacă s-ar fi născut la Bucureşti sau la Roma sau la Munster, etc, alta ar fi fost lumea de azi? N-ar fi existat acolo oameni care de Crăciun să-şi are câmpul? Cristos se naşte în fiecare zi pe fiecare altar, în inimile tuturor celor care se împărtăşesc. Nu înseamnă că lângă ei nu există oameni indiferenţi, oameni cărora naşterea lui Isus (oriunde ar fi fost ea) să nu le spună nimic. Tot ce contează este cum reuşim să ne transformăm sufletul într-un Betleem primitor al Cuvântului lui Dumnezeu care vine la noi şi astăzi şi întotdeauna.