Mihai Stoienescu întreabă: Am auzit că a fost în România Papa Petros al VII-lea. Cum de își spune tot Papă! Cuvântul Papă de nu este exclusiv al Bisericii Catolice? |
Răspunde pr. Cristian Langa:
Papa (< lat. eclez. papa < gr. papas, o variantă a lui pappas părinte < lat. clasică pappas - cfr. Iuvenal, "Satires" 6:633). « părinte, tată»).
Titlul acesta, care la origine era rezervat în Orient episcopului din Alexandria, astăzi este folosit și pentru preoți (de acolo vine apelativul 'popă'), datorită paternității lor spirituale.
În Occident, titlul era acordat cândva episcopilor mai importanți (Tertullian, "De Pud." 13), dar se pare că deja din secolul al IV-lea, a început să reprezinte un titlu de referință pentru Pontiful Roman. Papa Siriciu (m. 398) se pare că l-ar fi folosit deja (Ep. VI în P. L., XIII, 1164), iar Ennodius din Pavia (m. 473) îl folosește în mod și mai clar în acest sens într-o scrisoare adresată Papei Symmachus (P. L., LXIII, 69). Deja în sec. al VII-lea sf. Gall (m. 640) se adresează lui Dezideriu din Cahors ca Papă (P. L., LXXXVII, 265). În sfârșit, începând cu secolul al XI-lea, Grigore al VII-lea prescrie că uzul acestui titlu să se limiteze la succesorii lui Petru; capul Bisericii Catolice, papa de la Roma, mai este numit și Vicarul lui Cristos și Patriarh al Occidentului.
(Se poate consulta, pentru o primă idee, G. O'COLLINS, ED. G. FARRUGIA, Dizionario sintetico di teologia, Libreria Editrice Vaticana 1995; titlul original: A Concise Dictionary of Theology, New Jersey 1991; de asemenea și The Catholic Encyclopedia, ediția on-line, reeditare a celei din 1917, publicată pe situl http://www.newadvent.org/ )
